Ceaușescu a vrut ca Dacia să fie o mașină "pentru idioți", spune Ion Mihai Pacepa

"Se spune că istoria se repetă. Dacă ești ca mine și ai trait două vieți, ai o șansă de a vedea cum istoria se rescrie în fața propriilor ochi. Preluarea grupului General Motors de către guvernul american și sindicatul UAW mă face să mă gândesc la managementul catastrofal al industriei auto românești din perioada comunistă, construită în colaborare cu producătorii francezi Renault și Citroen", a spus Pacepa. 

Când dictatorul român Nicolae Ceaușescu a decis la jumătatea anilor 1960 că dorește o industrie producătoare de mașini, proiectul a fost pus rapid în funcțiune.

"Nu știam nimic despre producția de automobile, dar oricum nimeni din anturajul lui Ceaușescu nu se pricepea. Tatăl meu fusese o perioadă îndelungata șef al departamentului de service al subsidiarei General Motors din București. În acea perioadă, eu eram șef al programului românesc de spionaj", a spus Pacepa.

"Ceaușescu m-a însărcinat cu medierea procesului de achiziționare a unei licențe de producție a unui automobil de mici dimensiuni de la un constructor occidental, urmând apoi a fura tot ce ar fi fost necesar pentru producția automobilului", a declarat Pacepa, pentru WSJ.

Ceaușescu a ales să producă, în anii '60, un model Renault-12 foarte vechi, despre care a spus că e numai bun "pentru idioți"

Trei companii occidentale au intrat în competiție, iar Ceaușescu s-a decis în cele din urma pentru firma Renault, ce era deținută de guvernul francez.

"În cele din urmă am obținut licența pentru producția unui model Renaul-12, foarte vechi, și gata de a fi scos din producție, doar pentru că era cea mai ieftină  licență", a explicat Pacepa.

"E numai bună pentru idioți", a decis Ceaușescu, aratând prin asta ce gândea despre poporul român, a declarat Pacepa.

Automobilul Renaul-12 produs în România a fost botezat Dacia, pentru a comemora istoria de două mii de ani a regiunii.

Într-o economie condusă de la centru, simbolismul conta cel mai mult, mai ales în ceea ce privește produsele ce se găseau rar.

"Prea luxoasa pentru idioți", a decretat Ceaușescu când a văzut primul automobil Dacia produs în România, scrie WSJ, citând-ul pe Pacepa.

În scurt timp, radioul, oglinda din dreapta și încălzirea din scaune au fost eliminate. Alte luxuri au fost apoi eliminare de birocrați și de sindicatele muncitorești care conduceau fabrica. În cele din urma automobilul a intrat pe piață într-o formă mult mai slab dotată decât  modelul Renault-12.

"Perfectă pentru idioți", a declarat Ceaușescu, aprobând în cele din urmă proiectul. Într-adevăr, poporul român, pentru care modelul acesta de automobil reprezenta ceva inedit, a îndrăgit în cele din urmă Dacia. Pentru piața occidentală însă, Dacia era un coșmar. "Din câte știu eu, niciun automobil Dacia nu a fost vândut în Statele Unite ale Americii", afirmă Pacepa.

Oltcit a fost gândit pentru export. Numele provine din alăturarea cuvintelor Olteania și Citroen

Ceaușescu dorea să vadă modele românești de automobile prezente în toate țările  lumii.

"Mi-a cerut să achiziționez o nouă licență occidentală, însă de data aceasta, automobilul fiind destinat exportului. Noua mașină a fost botezată Oltcit, amalgam provenit din cuvintele Oltenia, locul de origine al lui Ceaușescu, și automobilul francez Citroen, dar Ceaușescu nu știa nici macar să conducă o mașină, cu atât mai puțin o industrie producătoare de automobile", a spus Pacepa.

Pentru a economisi valuta străină la care râvnea atât de mult, Ceaușescu a decretat ca piesele de schimb pentru Oltcit să fie produse la cele 166 de fabrici din România.

Coordonarea producției a 166 de fabrici reprezenta o sarcină monumentală chiar și pentru cei mai maturi producători de automobile din lume, iar în cele din urmă sarcina s-a dovenit a fi imposibilă pentru birocrația română, care se făcea că muncește și era plătită corespunzător.

Fabrica Oltcit a reușit să atingă un randament al producției de doar 1-1,5%, din cauza problemelor de comunicare cu cele 166 de fabrici diferite. Drept rezultat, proiectul Olcit a suferit pierderi de miliarde, scrie WSJ.

Pacepa, în contextul intrării în faliment a Genareal Motors: Producția de automobile și interferențele guvernamentale nu se amestecă bine nici în statele capitaliste

Fostul șef al spionajului extern consideră că Ceaușescu a reprezentat un caz extrem, însă amestecarea industriei producătoare de automobile cu guvernul nu a reprezentat niciodata o soluție în toate statele socialiste sau comuniste.

"La sfarșitul anilor 1950, când eram șef al diviziei române de informații din Germania occidentală, am lucrat îndeaproape cu divizia străină a Stasi, al cărei șef, Maekus Wulf, m-a recompensat cu un automobil Trabant - mândria Germaniei de est, când am terminat misiunea și m-am întors în România. Mașina aceea mică și urâtă a devenit faimoasă în 1989, când mii de persoane din Germania de est au folosit-o pentru a trece granița către partea occidentală", a spus Pacepa.

Modelul Trabant a fost o variantă a automobilului DKW, produs în germania Occidentală, însă în est transformarea a fost foarte mare. Birocrații și sindicatul ce conduceau fabrica Trabant au făcut mașina mai mică și cu forme mai drepte, pentru o imagine mai proletară. Apoi, pentru a scădea costurile de producție, au redus și dimensiunea originalului, care deja era un automobil mic, preferând să înlocuiască metalul caroseriei cu un material compus din carton acoperit cu plastic. "

Ce a ieșit de pe linia de producție semăna mai mult cu o căruță fără cal, care făcea un zgomot asemanator cu o mașină de tuns iarba și polua mai mult decât o întreagă parcare de automobile occidentale", a declarat Pacepa pentru WSJ.

"Producția de automobile și interferențele guvernamentale nu se amestecă bine nici în statele capitaliste. În vara anului 1978, Ceaușescu m-a numit în funcția de șef al casei prezidențiale, o nouă funcție menită a fi similară celei de șef al administrației prezidențiale americane. Odată cu funcția, am primit și un automobil Jaguar, care fusese produs într-o fabrică condusă de guvernul britanic, dar mașina era atât de proastă încât a stat mai mult la reparații decât pe drum", a precizat Pacepa.

Pacepa: Fabricile Jaguar erau printre cele mai proaste

"Cu excepția unor uzine rusești din Gorki, fabricile Jaguar erau cele mai proaste", a declarat directorul executiv al Ford, Bill Hayden, atunci când grupul american a cumpărat, în 1988, firma britanică. Cum devenise Jaguar, una dintre cele mai prestigioase automobile din lume, o adevărată glumă?

În 1945, votanții britanici, obosiți după patru ani de război, au ales un parlament de stânga, condus de laburistul Clement Attlee, în locul lui Winston Churchill. Attlee a naționalizat sectoarele extracție de petrol, al producției de automobile, aviației civile, producției de electricitate și oțel.

Vor fi trecut decenii până când reformele de privatizare ale lui Margaret Thatcher au readus Marea Britanie printre cele mai mari economii mondiale. Statele Unite ale Americii sunt într-o poziție mult mai puternică decât cea în care se afla atunci Marea Britanie și niciun Attlee american nu va fi capabil să disttugă baza solidă a economiei americane. Sper ca administrația americană, Congresul și votanții să analizeze cu atenție istoria și să nu lase industria auto americană să ajungă precum Dacia, Oltcit sau Jaguar", a încheiat Pacepa interviul acordat Wall Street Journal.

General Motors, sub protecția legii falimentului 

Ion Mihai Pacepa este ofițerul cu gradul cel mai înalt din fostul spațiu comunist care a fugit în Occident, în 1978, și este autorul cărții "Orizonturi roșii", în care a făcut dezvăluiri despre fostul dictator al României.

Cel mai mare constructor american de automobile General Motors și-a depus luni bilanțul și a intrat sub protecția legii falimentului. Statul american va începe un proces de redresare estimat să dureze între 60 și 90 de zile.

Cererea pentru intrarea în faliment, considerat imposibil de șefii grupului, anul trecut, marchează declinul unei companii care a fost timp de 77 de ani cel mai mare constructor auto mondial și care producea jumătate din mașinile cumpărate în SUA.