Plângem atunci când ceva ne îndurerează sau când suntem emoționați. Dar care este scopul lacrimilor? Ne face plânsul să ne simțim mai bine sau este doar un mod de a capta atenția și de a câștiga simpatia celor din jur?
Un cercetător propune o nouă teorie asupra plânsului. Potrivit descoperirilor sale, plânsul este o modalitate de a anunța că ai lăsat garda jos. "Plânsul este un comportament de înaltă evoluție", explică Oren Hasson, biolog specialist în evoluție la Universitatea Tel Aviv, din Israel. "Din analiza mea reiese că lacrimile sunt un semn de scădere în activitatea funcțiilor defensive, un semn de supunere, un strigăt de ajutor sau chiar un semn de atașament", spune Hasson, citat de LiveScience.
Plânsul, ca urmare a unor emoții puternice, este unic speciei umane. În trecut, se credea că lacrimile ajută la eliminarea unor chimicale sau că, pur și simplu, ne fac să ne simțim mai bine. La bebeluși, se credea că plânsul este un semn de boală.
Hasson atrage însă atenția că plânsul ne încețoșează privirea, fapt ce pune piedici în calea unui comportament agresiv. Astfel, el susține că plânsul este de fapt un semn de vulnerabilitate, o strategie ce ne poate lega emoțional de cei din jur. "De exemplu, prin plâns îi poți arăta unui atacator că ești supus, cerând astfel îndurare dușmanului. Sau atragi simpatia celor din jur, fiind și aceasta o strategie de apărare", explică omul de știință.
Mai mult, plânsul poate crea coeziune într-un grup, pentru că simbolizează o slăbire reciprocă a sistemului de autoapărare. "Desigur, eficiența acestui comportament evoluat și specific uman depinde de compania în care te afli când plângi. Strategia probabil nu va funcționa la locul de muncă, unde emoțiile tind să fie ascunse", adaugă cercetătorul.
David Buss, psiholog în domeniul evoluției de la Universitatea Texas din Austin, SUA, crede că teoria lui Oren Hasson este originală și plauzibilă. "Mulți au speculat asupra funcției lacrimilor, dar ideea că au rolul de a crea un handicap este cu adevărat nouă", spune Buss.
