Ce este summitul de la Copenhaga pentru climat
De pe 7 pe 18 decembrie 2009, liderii a 192 de ţări, alături de o armată de 20.000 de autorităţi, consilieri, experţi şi jurnalişti, vor participa la o întâlnire ONU în Copenhaga pentru a încerca să încheie un nou acord pe mediu.
Orice se va decide la Copenhaga va intra în vigoare la 1 ianuarie 2013 şi va înlocui ultima încercare de a salva natura, protocolul de la Kyoto.
Care sunt principalii jucători?
Preşedintele SUA Barack Obama şi cel al Chinei, Hu Jintao, trebuie neapărat să participe la această conferinţă pentru a se putea semna un acord important.
Alte personalităţi importante vor fi reprezentanţi ai economiilor din India şi China. Una din temeri este că ţările recent industrializate vor repeta greşeala Europei, Americii de Nord şi Rusiei de a se baza exclusiv pe combustibilul fosil.
Summiturile chiar funcţionează?
Conferinţa de la Kyoto din 1997 a fost considerată un succes enorm. Acordul semnat acolo a obligat prin lege 37 dintre ţările cele mai bogate din lume să reducă emisiile cu 5.2% faţă de 1990 până în 2012.
America a ieşit din negocieri (şi apoi şi-a crescut emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%), dar grupul semnatar va reuşi această ţintă, ajutat de colapsul industriei din ţările fostei Uniunii Sovietice.
Care sunt principalele obiective ale summitului?
Pe termen lung, ţările bogate sunt presate să accepte o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până la 80% până în 2050 (Marea Britanie deja a semnat această ţintă) şi să limiteze creşterea temperaturilor la 2 grade Celsius.
Copenhaga trebuie să mobilizeze SUA. Cei 250 de milioane de locuitori ai Statelor Unite (mai puţin de 5% din totalul mondial), produc 30% din emisiile la nivel global.
Copenhaga trebuie să convingă ţările în curs de dezvoltare să nu repete greşelile profitabile ale Vestului, ce înseamnă cheltuirea a miliarde de dolari şi împărţirea tehnologiei verzi.
Ce se întâmplă dacă nu facem nimic?
Dacă nu facem nimic, oamenii de ştiinţă prezic că temperaturile vor creşte cu 6 grade Celsius până la sfârşitul secolului, aducând după ele mai multe catastrofe: vreme extremă, creşterea nivelului apelor, secetă, foamete şi extincţia unei treimi din speciile de pe Pământ.
Scepticii spun însă că oamenii nu au nimic de-a face cu schimbările climatice, acestea fiind naturale. Erupţiile vulcanice, de exemplu, pot fi acuzate pentru creşterea nivelului de dioxid de carbon.
