Tonul şi caracterul variabil al chicotitului poate indica vârsta sau statusul social, mai spun oamenii de ştiinţă.
Hienele tinere au un râs mai subţire, iar femelele dominante, din clanurile ierarhizate puternic, tind să aibă o arie mai mică de sunete.
Studiul despre râsul hienelor va fi prezentat la o întâlnire a Acoustical Society of America.
Bogata structură socială a hienelor dă naştere la multe vocalize, variând de la sunete care sunt auzite de la mare depărtare la mârâituri printre indivizi.
Dar râsul este cel care le-a făcut celebre pe hienele pătate. "Sunetele reprezintă un canal de comunicare extrem de important pentru ele, mai ales pentru că sunt animale nocturne", a declarat Nicolas Mathevon, liderul studiului.
Oamenii de ştiinţă care au studiat hienele în sălbăticie au ajuns la concluzia că faimosul râs nu este, aşa cum se credea până acum, un semn de bun augur.
Cercetătorii au analizat un grup de 17 hiene pătate, în competiţie pentru hrană. Femelele dominante, liderii clanurilor, par să îşi arate puterea tocmai prin faptul că nu chicotesc prea mult.
"În timpul competiţiei dintre animale, cele subordonate râd mai mult decât cele dominante", a declarat dr. Mathevon pentru BBC.
"Credem că este un râs nervos, frustrat", a subliniat cercetătorul.
