Bogdan Munteanu: Un pas mic spre banii lui Ceaușescu

UBS, cea mai mare bancă din Elveția, a acceptat să permită verificarea a 19.000 dintre conturile sale de către procurorii federali americani. OK, și la ce folosește României victoria americană împotriva „lacătului elvețian”? Putem spera că vom recupera vreodată fantomaticele conturi ale lui Ceaușescu ori banii puși la păstrare de Antonescu în Țara Cantoanelor? Pare la fel de improbabil ca și recuperarea tezaurului de la ruși. Există însă o luminiță la capătul tunelului: forța precedentului. În ziua în care, prin minune, secretul băncilor elvețiene ar fi „spart” pe de-a întregul – nu doar „crăpat” un pic, cum a reușit Washingtonul – probabil că manualele de istorie ar trebui rescrise. Am putea cunoaște „de ce”-urile din spatele unor momente de răscruce, „cum” au fost posibile și mai ales „cine” și „cât” a profitat de pe urma a milioane de destine zdrobite în teascul istoriei.

N-ar fi de mirare dacă, odată dezvăluite secretele cu care bancherii elvețieni obișnuiesc să se ducă în mormânt, până și verdictul comisiei parlamentare care a căutat zadarnic conturile lui Ceaușescu ar fi dezmințit. „Concluzia comună și a tuturor celor audiați a fost că Nicolae Ceaușescu nu avea niciun motiv pentru care să depoziteze bani în afara țării”, spunea, în octombrie 2008, președintele comisiei, senatorul PC Sabin Cutaș.

Parlamentul i-a dat dreptate comisiei, votând concluzia de „bun simț” că Ceaușescu ar fi fost „prea patriot” și „prea sigur” de biruința socialismului, pentru a băga bani în bănci elvețiene. Dar cum rămâne cu indiciul, pe care, potrivit documentarului televiziunii canadiene CBC, „Evil’s Fortune”, un oficial elvețian l-ar fi dat autorităților române în 1990 și care ar fi dus la „o bancă din Basel”?

Citește mai mult în Gândul