În ciuda evoluţiei tehnicilor de diagnostic imagistic, studiile recente
arată că între 3 şi 30% dintre copii suferă apendicectomii inutile, în
timp ce 30-45% dintre cei care fac apendicită sunt operaţi în ultimul
moment.
În timp ce diagnosticul rămâne
în principal clinic, medicii au căutat metode paraclinice mai precise
pentru a stabili dacă un pacient are sau nu apendicită.
Cercetătorii conduşi de dr. Richard Bachur, şeful departamentului de
Urgenţă al spitalului din Boston, au decis să efectueze o abordare
sistematică şi au efectuat un studiu de proteomică pentru a identifica
cel mai precis biomarker pentru apendicită.
Într-o primă fază, au examinat 12 probe de urină - 6 de la pacienţi cu
apendicită, recoltate înainte şi după apendicectomie, şi 6 de la
pacienţi fără apendicită - identificând 32 de substanţa care ar fi
putut fi utilizate ca biomarkeri. Acestora li s-au adăugat alte
substanţe, identificate prin alte mijloace, precum studii de expresie
genică, ajungând la un total de 57 de posibili candidaţi.
Într-o etapă ulterioară, cercetătorii au încercat să
valideze utilitatea acestora la 67 de copii care au fost suspectaţi
de apendicită, dintre care la 25 diagnosticul s-a adeverit. Cel mai
precis biomarker s-a dovedit a fi alfa 2 glicoproteina bogată în
leucină (LRG). Nivelele crescute de LRG pot fi detectate prin
immunoblotting, ceea ce îndreptăţeşte speranţa cercetătorilor de a crea
un test rapid de diagnostic.
Rezultatele investigaţiilor sunt publicate în numărul din iunie al revistei "Annals of Emergency Medicine".
Apendicita ar putea fi diagnosticată, în timp util, printr-un test de urină
