Din când în când, miniştrii noştri se poartă normal. Dar în clipa următoare, se izbesc de solidaritatea impură a derbedeilor de toate culorile şi de toate calibrele. Un caz tipic este scandalul „universităţii Spiru Haret“. Orice om cu capul pe umeri se cruceşte când constată amploarea neruşinată (şi lucrativă) a acestei întreprinderi. Cum a fost posibilă? Cum a putut funcţiona atâta amar de vreme?
Să recapitulăm: pentru ca această şmecherie naţională de proporţii să apară, a fost nevoie, mai întâi, de un personaj ca Aurelian Bondrea, despre care am mai avut neplăcerea să scriu – inutil – şi cu alte prilejuri. Individul a avut toată viaţa îndemânarea de a transforma dezonoarea în sursă de venit.
A fost şef de cadre la Ministerul Învăţământului, cu mari aptitudini de politruc. A patronat falsificarea diplomelor de savant mondial ale Elenei Ceauşescu (o bună pregătire pentru falsificarea a zeci şi zeci de mii de diplome după 1991), a avut la îndemână, nu se ştie cum, fonduri suficiente pentru a întemeia un imperiu academic obez, cu mai mulţi studenţi decât zece Heidelberg-uri la un loc. Ca să zicem aşa, o lichea de vârf, un tâlhar de elită, ajuns vedetă.
