Andi Topală: Niște derbedei

Ca și mentorul său, Traian Băsescu, politicianul Emil Boc s-a făcut luntre și punte să intre în grațiile presei pe vremea când se afla în opoziție, știind că o imagine favorabilă în mass-media este folositoare în politică. Ne amintim cum în primăvara anului 2004 deputatul Emil Boc se erija în vajnic apărător al libertății presei, cerând vehement dezincriminarea insultei și calomniei. Iată ce scrie în stenograma ședinței Camerei Deputaților din 23 martie 2004: "Libertatea de exprimare este consacrată în sistemele democratice pentru a cenzura guvernanții, pentru ca cei guvernați să aibă dreptul să-i supună controlului pe cei care-i conduc. Din acest punct de vedere, incriminarea penală reprezintă, repet, un factor de inhibare a acelora care ar putea critica, într-o formă sau alta, actele acelora care conduc. Soluția pe care am propus-o - și există și un amendament în acest sens - este că, în materie de calomnie, incriminarea să rămână la nivelul dreptului civil..."

Citește mai mult în Gardianul