Am stat pe cadavrul lui Ceaușescu pentru că nu mai era loc în elicopter, povestește unul dintre membrii plutonului de execuție

După 20 de ani, revoluția română, cea mai dramatică insurgență împotriva comunismului, rămâne și cea mai misterioasă, comentează The Guardian, în ediția electronică de duminică, în care publică un amplu material realizat în România de jurnalistul Ed Vulliamy, care caută argumente pentru a demonstra că a fost mai mult o lovitură de stat decât o revoltă populară. Acesta a discutat cu persoane implicate în evenimentele din 1989, cel mai amplu spațiu fiindu-i acordat lui Dorin Marian Cârlan, unul dintre cei militari din trupele speciale care a alcătuit plutonul de execuție de la Târgoviște.

"M-am întâlnit cu Cârlan în luna mai. Avea un sacou negru, pantaloni negri, o cămașă albastră și pantofii bine lustruiți. Avea prestanță. Cârlan și-a golit muniția din Kalașnikovul AK-47 în cuplul prezidențial, după ce aceștia au fost prinși de revoluționari. Momentele de după execuție au fost difuzate masiv la posturile de televiziune, o dovadă pentru România și lumea întreagă că o eră s-a încheiat, că cea mai turbulentă și violentă revoluție dintre evenimentele care au dus la căderea comunismului în statele din Europa de Est și-a atins obiectivul", își începe relatarea jurnalistul britanic, după care Cârlan este lăsat să-și depene povestea, în timp ce prezintă decupaje din ziare și reviste cu el și Kalașnikovul lângă cadavrul Ceaușeștilor.

"Am stat pe cadavrul lui Ceaușescu în elicopter pentru că nu mai era niciun loc. Era probabil cel mai confortabil loc. Era foarte cald și sângele s-a scurs pe pantalonii mei de camuflaj. Armata nu mi-a plătit niciodată curățarea lor", își amintește Cârlan.  

Sentința a durat 1 minut și 44 de secunde

Întrebat ce a simțit în acele momente, Cârlan spune: "Am simțit cu adevărat că am jucat un rol în istorie. Știam despre revoluția franceză, despre ghilotină, simțeam ceva similar. Dar nu eram de acord cu asta. Sentința a durat 1 minut și 44 de secunde, execuția mai puțin de 10 minute. Fusesem antrenat să îmi apăr țara. Ceaușescu era comandantul meu suprem, iar eu trebuia să-l apăr cu orice preț, nu să-l ucid". Apoi, Cârlan povestește cum a ajuns voluntar în această misiune specială, cum le-a spus generalul Stănculescu despre Frontul Salvării Naționale și despre procesul de la Târgoviște și cum au răspuns toți, în cor, că sunt gata să-i împuște pe dictatori.

Amănunte interesante sunt date de la execuție. "Sunteți români?" ar fi întrebat Nicolae Ceaușescu, Elena completând: "Nu ne puteți omorî ca pe niște câini". Cei trei din plutonul de execuție au tras "de la șold" în momentul în care dictatorul a strigat "Trăiască Republica Socialistă România" și a murit murmurând versuri din Internațională, susține Cârlan.

"Am fost ca niște roboți", continuă el. "Am făcut totul foarte repede. Chiar de atunci tot ce am vrut a fost să studiez filosofia și dreptul, pentru a înțelege ce s-a întâmplat din punct de vedere legal. Am fost un subofițer care a ascultat ordinele superiorilor, dar am omorât un om după un fals proces. L-am ucis pe Ceaușescu în ziua de Crăciun, dar decretul de înființare a instanței a fost semnat pe 27 decembrie, când Ceaușescu era mort de două zile", adaugă Cârlan, precizând că atitudinea sa i-a adus critici din partea lui Ion Iliescu și concedierea din Ministerul Apărărării Naționale în 1998.

"Acum sunt un avocat marginalizat, care oferă consultanță juridică, o oaie neagră, dar este un dar al lui Dumnezeu pentru că trăiesc pentru a spune și altora această poveste", își încheie Cârlan mărturisirile.

Ion Caramitru: "A fost o revoluție a oamenilor, dar oamenii au fost înșelați"

Vulliamy s-a reîntâlnit și cu Codruța Cruceanu, fost curator la Muzeul Național de Artă, devenit scenă a luptelor din decembrie, a făcut scurte reportaje la Galați și în Valea Jiului și a discutat cu Ion Caramitru, a ajuns la președintele Asociației 21 Decembrie, Doru Mărieș, cel care a dat Guvernul în judecată pentru aflarea adevărului despre Revoluție, dar nu a ajuns la Ion Iliescu. "Încă nu știm tot adevărul și mă întreb dacă îl vom ști vreodată (...) Ceea ce știm, totuși, este că totul a fost teatru într-o măsură - că a fost regizat", spune Codruța Cruceanu.

"A fost o revoluție a oamenilor, dar oamenii au fost înșelați. Eram romantici, nu aveam relații cu cei de la Putere. Într-un an, nu mai exista îndoială că o facțiune înlăturase pur și simplu altă facțiune, probabil în contact direct cu Moscova, unde Gorbaciov înțelesese că sistemul lui Ceaușescu va suferi o implozie (...) În mod tragic, după execuția lui Ceaușescu au fost uciși mai mulți oameni decât înainte. Dacă aș fi Iliescu și aș crede în Dumnezeu, mi-ar fi teamă de judecata Domnului în legătură cu morții", adaugă Ion Caramitru.

Inevitabil, se ajunge la tarele societății contemporane. "Rezultatul a fost un hibrid ciudat: o țară care a îmbrățișat sistemul de piață capitalist, dar este condusă încă de vechea gardă. Moștenirea este reflectată într-un raport de anul trecut al UE, care a admis România numai pentru o eticheta drept cea mai coruptă țară din Uniune, după Bulgaria", comentează "The Guardian" în finalul articolului intitulat  "Era imposibil să avem o revoluție în România. Așa că a trebuit să fie înscenată".