Adina Anghelescu-Stancu: Răsplata statului: viața scurtă și moartea subită!

Plătim lunar la fondul de pensii și nu se vede. Plătim, tot lunar, și CAS-ul, și nu se simte. În România crizată, grosul pensionarilor nu e de lux. Nici grosul contribuabililor la Sănătate. Ei mănâncă prost, la valoarea punctului de pensie, și dacă ajung prin spitale, cei mai mulți scot bani din buzunar pentru medicație sau sunt direcționați, din motiv de “low budget”, către clinici particulare. Culmea absurdului, nu? Plata în timp la fondul de pensii nu-ți garantează că vei mai ajunge s-o iei, iar statului îi convine mai degrabă să te-ngroape decât să te țină viu. Cât despre sănătate, plătești lunar pentru ea, dar dacă ai nevoie o dată-n viață de spital, constați că 30 de ani de investiție la Sănătate nu acoperă o operație. Egalizarea pensiilor a rămas un deziderat imposibil de realizat. Și asta pentru că, oricât ar sta pe loc pensiile mai mari ca să fie ajunse de cele mici, persoana care a ieșit la pensie într-o perioada mai norocoasă, în care modalitatea de calcul s-a schimbat, cu aceiași ani vechime și aceeași funcție ca și altă persoană care a prins pensionarea înainte cu trei-patru ani, a fost favorizată, iar cealaltă, discriminată.

Citește mai mult în Gardianul