Academia Cațavencu: Pedeliștii și pesediștii din CNSAS o spală pe turnătoarea Stănoiu

Ei bine, în arhivele Securității au fost găsite două note informative care relatau despre aceeași călătorie a celor patru tovarășe; într-una, sursa vorbește despre celelalte trei: Raluca Bejan, Elena Carașcă și Mănescu. Cine-o fi fost a patra persoană, cea care a informat Securitatea? Nici o problemă, de asta există Secu, ca să nu rămânem cu nedumeriri: în micul grup de patru călătoare exista și o a doua colaboratoare a Securității; ea le pârăște, la rândul ei, pe celelalte trei.

Așa aflăm, dintr-o altă turnătorie oficială, numele celui de-al patrulea membru al călătoriei: Rodica Stănoiu. Și se îmbunătățește regula românească: unde-s patru români, sunt doi informatori.

Nu cred că informația că Rodica a fost turnător al Securității a zguduit sufletește prea multă lume. Mai surprinzător este faptul că a fost posibil ca o instituție publică să declare oficial chestia asta, într-o țară care pare să fie controlată, încă, de fosta Securitate. Și, într-adevăr, se pare că bătălia pentru confirmarea oficială a acestei evidențe este atât de înverșunată încât pune în lumină forța actuală a fostei Securități. Textul nostru va descrie obstacolele pe care le clădesc actualii colaboratori ai fostei Securități pentru a o apăra de o condamnare pe cea care a fost ministru al Justiției și, totodată, turnătoarea cu numele conspirativ "Sanda".

Dosarele "Sanda" și „Georgeta“ nu mai există

Rodica Stănoiu s-a trântit fără să clipească în fotoliile de ministru și, apoi, de senator. A semnat fără să clipească declarația de necolaborare cu Securitatea. Mințea cu liniștea unei persoane care știa că n-o mai amenință nici un pericol. Într-adevăr, pericolul cel mare – care era propriul dosar de turnător – nu exista. Corect, cu precizarea că dosarul nu mai există. Putem presupune că obiectul cel compromițător a fost sustras la timp de cadre ale Securității care au mai avut acces la documentele primare. Doamna Rodica Stănoiu, pe vremea când nu mai semna "Sanda" (1983-1985), ci "Georgeta" (al doilea nume conspirativ, folosit între 1986 și 1987), înmâna notele informative unor ofițeri care răspundeau de activitatea ei. Unul dintre ăștia a fost locotenent-colonelul Marian Ureche. Un înalt ofițer de Securitate care, datorită meritelor în lupta împotriva dușmanilor regimului comunist, a fost promovat, în perioada ministeriatului Rodicăi Stănoiu, șef al SIPA. Poate ne ajută dânsul să dăm de urma dosarului dispărut.

Urme șterse în dosarele urmăriților

Securitatea a fost o instituție care știa ce important e back-up-ul. Urme ale activității „Sandei“ și „Georgetei“ existau și în dosarele celor pe care i-a denunțat. Una dintre victime a fost doamna Raluca Bejan. Dânsa și-a cerut propriul dosar de la CNSAS la începutul anilor 2000. Primul răspuns pe care l-a primit a fost o întrebare: „Dumneavoastră ați fost închisă la Aiud și aveți 82 de ani?“. Cum nu împlinise nici 60 de ani și nici nu vizitase Aiudul, doamna a negat. Drept care a mai avut de așteptat câțiva ani (patru) până când, după alte insistențe, a descoperit că propriul dosar fusese introdus în copertele care purtau identitatea altei persoane. După ce și-a obținut, în sfârșit, dosarul, a descoperit că dintr-însul lipseau 16 pagini. Perseverentă, a solicitat microfilmele care – ghinion, domnu’ Ureche – erau un back-up suplimentar al Securității. Abia aici au apărut înscrisurile semnate de "Sanda" – o festă pe care Securitatea a jucat-o securiștilor.

Testamentul lui Ticu: "Să facă pușcărie pentru falsurile astea"

Picioarele scurte ale minciunii au alergat și în dosarele altor victime ale „Sandei“ și „Georgetei“. Prin unele dintre cele peste 30 de note informative, Rodica Stănoiu a reușit să producă drame în viețile celor pe care îi pâra. N-a murit nimeni, dar, de exemplu, doamna M.U. n-a mai avut posibilitatea să iasă în străinătate să-și salveze, printr-o operație, vederea; în privința altui român, fugit în Franța – despre care Sanda a raportat că încerca să-și obțină diplomele de studii din România –, Securitatea a luat decizia să blocheze încercările familiei de a-i transmite documentele și alte asemenea. Când astfel de fapte glorioase s-au adunat pe taraba CNSAS, membrii de atunci ai Colegiului – aflat sub zodia Onișoru – au decis, curajos, să închidă ochii: dosarul Stănoiu a zăcut un an (2004-2005) în sertar.

Abia în 2006, după venirea lui Ticu Dumitrescu în Colegiu, s-a putut discuta despre cazul Rodica. S-au decis două expertize grafoscopice care, odată înfăptuite, au confirmat faptul că mâna care a scris declarația de necolaborare colaborase din plin cu Secu. Convocată la audiere, fostul ministru al Justiției a susținut că a avut un accident care i-a modificat scrisul de l-a făcut să semene cu cel al unei persoane care turna la Securitate (genială Rodica, recunoașteți?). Drept care a cerut să se compare înscrisurile din notele informative cu scrisul ei din aceeași epocă. Toată lumea a fost de acord, drept care reprezentanții CNSAS și Rodica Stănoiu s-au prezentat la locul ei de muncă de atunci – Institutul de Cercetări Juridice. Acolo, o secretară îi aștepta pregătită cu un dosar cu trei documente care sunt suspecte a fi fost falsificate (erau la distanță de câte zece ani unul de celălalt, dar erau scrise cu aceeași pastă de pix). La următoarea întâlnire de la CNSAS, cu expertizele și "originalele" Rodicăi pe birou și cu tupeul suspectei în față, Ticu Dumitrescu a susținut vehement votul de "poliție politică" pentru Rodica Stănoiu. A fost o luptă cu urlete gigantice, dar s-a încheiat cum a vrut Ticu. Iar tatăl CNSAS a urat: "Să facă pușcărie pentru declarațiile ei false!".

Institutul de Cercetări Juridice (ICJ), colaborator al Securității

Istoria celor trei documente suspecte a fi falsuri merită să fie detaliată pentru a înscrie și ICJ în panoplia instituțiilor confiscate de securiști. În ziua în care cele două părți s-au prezentat să ridice înscrisuri vechi și „cu adevărat“ ale Rodicăi Stănoiu, li s-au oferit doar cele trei documente suspecte a fi falsuri. Reprezentanții CNSAS au protestat și au cerut să li se permită să aleagă ei înscrisuri din dosarul de personal, care, de altfel, era pe un birou, la 50 cm distanță. Rodica l-a înșfăcat și, strângându-l patetic la piept, a scandat că nu permite, că acolo este viața ei în care nu-și bagă nimeni nasul. Cum secretara era udă pe ea de spaimă, avocatul CNSAS a cerut să vorbească cu directorul instituției. N-a fost posibil, nici atunci, nici altă dată, după cum n-a fost posibil nici accesul în dosarul misterios.

Tribunale captive

În instanță, efortul CNSAS s-a concentrat pe obținerea unei expertize în care să se poată confrunta înscrisurile care se presupunea că au aparținut „Sandei“ cu cele ale Rodicăi. Eforturile instanțelor s-au concentrat, însă, fie pe tergiversare, fie pe forțarea comparării „notelor informative“ numai cu făcăturile de la ICJ. În materie de tergiversare avem un exemplu demn de Cartea Recordurilor: una dintre instanțe (Secția de contencios a Curții de Apel București) a avut de comunicat doar declinarea de competență (în urma schimbării legii); în loc de o săptămână, a durat patru luni. La Secția 3 civilă a Curții de Apel s-a decis, în chestiunea înscrisurilor, să se efectueze expertiza judiciară pe documentele propuse de Rodica Stănoiu. Aici, judecătorilor le-a scăpat piciorul, pentru că în decizie au menționat că părțile (adică și CNSAS!) trebuie să prezinte pentru expertiză documentele pe care le dețin. Ulterior, și-au dat seama că CNSAS poate face rost de alte documente din epocă (cum s-a și întâmplat, la Pașapoarte fiind tone de înscrisuri reale ale Rodicăi) și au emis o adresă către instituția de expertiză în care s-a omis această solicitare. În complet se aflau Corina Gabriela Buruiană, fost inspector în Ministerul Justiției în timpul mandatului Stănoiu, și Stere Learciu, fost colaborator al Securității. (Pentru rigoare, trebuie să notăm că Buruiană a fost mai corectă, a cerut „abținere“, dar nu i s-a aprobat.)

Institutul Național de Expertize Criminalistice (INEC), pedală a Securității

Instanța (Tribunalul București) refuză să accepte alte documente olografe din partea CNSAS, spunând că trebuie să respecte decizia instanței anterioare. Dar nu o respectă, pentru că refuză să o citească; judecătorii nu văd decât adresa (care este, totuși, o scrisoare) care omite obligația CNSAS de a prezenta spre expertiză alte documente. Așa că INEC nu se lasă mai prejos: inițial, acceptă să facă o expertiză pe documentele înaintate de CNSAS, dar, după o zi, se răzgândește și spune că „suntem obligați (?) să ținem cont doar de adresă“. În schimb, își încearcă norocul și cere notele de informare în original, pentru compararea cu falsurile Rodicăi. Stați liniștiți, alea nu ies din fabrică, că știm cu toții cu ce viteză s-ar volatiliza.

"Jeanine, sun-o pe Rodica!"

O operație banală – confecționarea unei adrese către INEC pentru a solicita expertiza care a fost refuzată – a declanșat o tornadă în Colegiu. Pentru a emite o solicitare de acest gen, e nevoie de acordul forului „parlamentar“, Colegiul CNSAS. Or, aici s-au activat forțele necuratului și s-au pus pavăză amărâtei de adrese. O parte dintre membri au cerut să se renunțe la orice noi „activități detectivistice“; „nu mai e treaba noastră să urmărim cazul Stănoiu, e exclusiv treaba Justiției!“. Susținătorii acestei teorii de „depunere a armelor“ i-au avut ca vârf de lance pe Corneliu Turianu (PD-L) și grupul PSD – Cazimir Ionescu, Laurențiu Tănase, Florian Chirițescu. Nimeni nu poate controla decibelii lui
Mircea Dinescu într-o situație de genul ăsta (de fapt, nici el): a urlat din răsputeri, a amenințat cu conferință de presă în stradă și, până la urmă, s-a votat favorabil emiterii solicitării de expertiză. Din tot scandalul, domnul Turianu n-a înțeles, săptămâna trecută, că votul n-a fost așa cum recomanda domnia sa. A descoperit miercuri cumplita realitate. A făcut la rându-i scandal, iar când președintele Colegiului i-a explicat că faptul e consumat, s-a retras furios în propriul birou, de unde s-a auzit pe culoare un strigăt – adresat secretarei lui – care a intrat în folclorul instituției: „Jeanine, sun-o pe Rodica!“.

Da, Rodica are, totuși, motive de îngrijorare. Dacă, în ciuda acestei impresionante mobilizări a Securității din toate instituțiile implicate, evidența va fi confirmată în instanță, „Sanda“, fostul ministru al Justiției, se poate căptuși cu o condamnare penală pentru fals. Și s-ar împlini și testamentul lui Ticu.

Contactat telefonic, domnul Corneliu Turianu ne-a explicat motivul atitudinii sale: "Conform noii legi, CNSAS sesizează instanța: spuneți voi, instanța, dacă persoana e lucrător sau colaborator (al Secu). CNSAS are un rol pasiv, de sesizare, și nu ține cu dinții de soluția respectivă. Dacă am sesizat instanța, am terminat cu apărările suplimentare, documentele suplimentare. Dacă găsim acte noi, facem altă sesizare. N-avem o soluție de susținut".