Prima reprezentație importantă a anului, “Hamlet” în regia lui Laszlo Bocsardi, îi aduce față-n față pe Sorin Leoveanu în Claudius și pe Marius Stănescu în rolul prințului Danemarcei, parcă într-o rejucare a “meciului” primordial dintre diavol și bunul Dumnezeu.
În spațiul destul de mic al scenei de la Metropolis, scenograful Jozsef Bartha a reușit să recreeze castelul Elsinore ca pe un fel de spațiu al conștiințelor. Uși batante, care se rotesc uneori fără sens în jurul axei lor, ca într-un carusel al gândurilor ce se-nvârt în gol, oglinzi sincere care nu-i iartă nici măcar pe spectatori, sertare care se transformă în morminte, trimițând destine și vieți în uitare, toate slujesc din plin poveștii melancolicului prinț Hamlet, sortit mai mult filozofiei decât eroismului.
Spectacolul începe și se încheie, ciclic, cu groparii (excelent interpretați de Coca Bloos și de Igor Caras) care le mănâncă încă dinainte de prolog colacul de moarte personajelor.
