Cercetarea, coordonată de o echipă de oameni de știință de la Universitatea Lancaster, a analizat pentru prima dată cantitatea totală de acid trifluoroacetic (TFA) depusă pe suprafața Pământului ca urmare a utilizării substanțelor care au înlocuit clorofluorocarburile (CFC). Concluziile sunt alarmante: între anii 2000 și 2022, aproximativ 335.500 de tone de TFA au ajuns din atmosferă în soluri, ape și ecosisteme, potrivit datelor publicate în revista Geophysical Research Letters.
O problemă care va continua zeci de ani
Specialiștii avertizează că fenomenul este departe de a se fi încheiat. Multe dintre substanțele chimice introduse ca alternative la CFC-uri au o durată de viață foarte mare în atmosferă, ceea ce înseamnă că procesul de formare și depunere a TFA va continua mult timp, chiar și după reducerea emisiilor directe.
Modelele realizate de cercetători indică faptul că producția anuală de TFA ar putea atinge valori maxime în intervalul 2025–2100, pe fondul utilizării extinse a gazelor fluorurate în refrigerare, aer condiționat și medicină.
De unde provine acidul trifluoroacetic
TFA se formează atunci când anumite gaze utilizate în industrie și medicină — precum hidroclorofluorocarburile (HCFC), hidrofluorocarburile (HFC) și unii agenți anestezici — se degradează în atmosferă. Aceste substanțe fac parte din categoria gazelor fluorurate, reglementate progresiv prin Protocolul de la Montreal și Amendamentul de la Kigali.
Acidul trifluoroacetic aparține familiei PFAS, cunoscute drept „substanțe chimice permanente”, deoarece nu se descompun natural și pot persista în mediu pentru perioade extrem de lungi.
Riscuri pentru mediu și sănătate
Deși cercetările privind efectele TFA sunt încă în desfășurare, semnalele de alarmă se înmulțesc. Agenția Europeană pentru Produse Chimice consideră această substanță nocivă pentru organismele acvatice. De asemenea, TFA a fost identificat în probe biologice umane, iar autoritățile germane au propus recent clasificarea sa drept potențial toxic pentru reproducere.
Chiar dacă nivelurile actuale sunt considerate, deocamdată, sub pragurile critice pentru sănătatea umană, oamenii de știință avertizează că acumularea sa continuă ar putea avea efecte ireversibile asupra ecosistemelor globale.
Dovezi din întreaga lume, inclusiv din Arctica
Pentru a-și valida concluziile, cercetătorii au comparat simulările realizate cu date reale, provenite din mostre de apă de ploaie și din carote de gheață arctică. Rezultatele arată că aproape întreaga cantitate de TFA detectată în regiunile polare îndepărtate provine din descompunerea înlocuitorilor de CFC, transportați pe distanțe foarte mari prin atmosferă.
Acest lucru demonstrează caracterul global al poluării, chiar și în zone aflate la mii de kilometri de sursele directe de emisii.
Noi surse de îngrijorare: aerul condiționat auto
Studiul mai indică un risc suplimentar: utilizarea tot mai frecventă a HFO-1234yf, un agent frigorigen considerat „mai ecologic”, folosit pe scară largă în sistemele de climatizare ale autovehiculelor. Modelele sugerează că această substanță ar putea deveni o sursă majoră de TFA în regiunile temperate.
„Avem nevoie urgentă de monitorizare pe termen lung și de o evaluare realistă a impactului cumulativ al TFA asupra mediului”, subliniază cercetătorii implicați în studiu.
Autorii cercetării avertizează că problema depășește cu mult utilizarea inițială a câtorva pesticide sau substanțe industriale. Acidul trifluoroacetic rezultă dintr-un spectru larg de produse chimice moderne — de la agenți frigorigeni și solvenți până la produse farmaceutice și alți compuși PFAS.
„Creșterea constantă a concentrațiilor de TFA este un semnal clar că trebuie să regândim modul în care evaluăm siguranța înlocuitorilor chimici”, atrag atenția oamenii de știință, care cer o abordare internațională coordonată pentru monitorizare, reglementare și prevenție.
