Ana Maria Păcuraru:Televiziunea poporului, solidară cu românii asupriți. Stingem lumina în semn de revoltă față de măsurile lui Bolojan

Nu am pretenția să ne cereți scuze pentru asta. Gestul dumneavoastră nu ne-a rănit pe noi. Ne-a arătat, cu o claritate pe care rareori o oferă un om aflat la putere, exact cât de puțin considerați că datorați un răspuns celor pe care îi conduceți.

Pentru că întrebarea nu era a noastră. Era a fiecărui om care se uită la factura de energie și nu înțelege cum o țară cu resurse a ajuns să importe curent la prețuri de criză. Era a minerilor din Valea Jiului, cărora le-ați promis un plan și le-ați dat, în schimb, incertitudine. Era a pensionarilor, a familiilor care fac calcule în fiecare seară la masa din bucătărie. Când ați plecat din sala aceea, nu ați ocolit un jurnalist. Ați ocolit o țară întreagă.

Și tot dumneavoastră ne cereți, acum, să stingem luminile în semn de solidaritate cu o criză pe care propriile decizii au adâncit-o.

Așa că, în seara aceasta, facem exact asta.

Stingem lumina, domnule premier. Dar nu în semn de solidaritate cu dumneavoastră. Stingem lumina în semn de protest față de dumneavoastră.

Pentru că o guvernare care cere sacrificiu fără să ofere răspundere nu merită tăcerea supusă a celor pe care îi conduce. Merită întrebarea repetată, cu demnitate, până când primește un răspuns.

Nu e o revoltă zgomotoasă, domnule premier. E o revoltă tăcută — genul de revoltă pe care o poartă oamenii care nu mai au răbdare să fie ignorați, dar care refuză să coboare la nivelul celor care îi ignoră.

Puteți părăsi o sală de conferințe. Nu puteți părăsi responsabilitatea față de o țară care așteaptă, în continuare, un răspuns.