Aproape jumătate dintre angajații din România se confruntă cu burnout, iar oboseala provocată sau agravată de muncă ajunge să afecteze tot mai multe persoane. Datele arată că 45% dintre angajații români se află într-o astfel de situație, comparativ cu 37% la nivelul Uniunii Europene. În cazul celor foarte performanți, problema poate rămâne ascunsă mult timp, pentru că aceștia continuă să muncească și ajung să ceară ajutor abia atunci când nu mai reușesc să susțină același ritm profesional.
Potrivit studiului Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025, 40% dintre angajații români indică presiunea timpului sau supraîncărcarea drept o problemă la locul de muncă. În același timp, 24% menționează stresul, depresia sau anxietatea.
45% dintre angajații români se confruntă cu burnout
Datele arată o diferență între România și media europeană în ceea ce privește burnout-ul și epuizarea provocată de muncă. În România, procentul angajaților care se confruntă cu burnout ajunge la 45%, în timp ce la nivelul Uniunii Europene este de 37%. Un alt indicator privește modul în care oamenii se raportează la sănătatea mintală la serviciu. 55% dintre angajații români consideră că dezvăluirea unei astfel de probleme le-ar putea afecta negativ cariera. La nivel european, procentul este de 48%.
Specialiștii psihoterapeuți atrag atenția că persoanele cu performanțe profesionale ridicate pot ascunde pentru mult timp semnele epuizării. Acestea continuă să își îndeplinească sarcinile și să mențină ritmul de lucru chiar dacă, între timp, somnul, energia și starea emoțională încep să se deterioreze.
Mulți angajați nu ajung la specialist spunând că au burnout
În multe situații, oamenii nu cer ajutor pentru că spun direct că se confruntă cu burnout. Problemele care îi determină să ajungă la specialist sunt, mai degrabă, insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau diferite simptome fizice.
Uneori, momentul în care situația nu mai poate fi ignorată apare odată cu un atac de panică, un conflict la locul de muncă sau imposibilitatea de a mai face față unor sarcini care înainte păreau ușor de gestionat.
Printre semnele timpurii ale epuizării se numără trezirile în timpul nopții însoțite de gânduri despre muncă, oboseala care nu dispare nici după weekend sau concediu, iritabilitatea și nevoia tot mai mare de control. Pot apărea și izolarea socială sau dificultatea de a se relaxa fără sentimentul de vinovăție.
Productivitatea nu scade întotdeauna de la început
Paradoxal, un angajat aflat în epuizare nu devine neapărat mai puțin productiv din primele etape. Uneori se întâmplă chiar contrariul. Persoana poate începe să muncească mai mult, să accepte sarcini suplimentare și să verifice în mod excesiv ceea ce face. Pe măsură ce problema se accentuează, pot apărea însă dificultăți de concentrare, greșeli, conflicte și o distanțare tot mai mare față de muncă.
Tocmai de aceea, în cazul angajaților foarte performanți, burnout-ul poate fi observat mai greu. Faptul că își îndeplinesc în continuare sarcinile nu înseamnă că somnul, energia sau starea lor emoțională nu sunt afectate.
Psihoterapeuții: prevenirea burnout-ului nu ține doar de angajat
Specialiștii atrag atenția că prevenirea epuizării profesionale nu poate fi pusă doar în responsabilitatea angajatului. Volumul realist de muncă, prioritățile clare, autonomia și stabilirea unor limite privind disponibilitatea în afara programului sunt elemente care pot conta. La acestea se adaugă posibilitatea angajaților de a discuta despre dificultățile pe care le întâmpină la locul de muncă, fără teama că astfel de probleme le-ar putea afecta cariera.
Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul drept un fenomen ocupațional asociat stresului cronic de la locul de muncă gestionat insuficient. Burnout-ul nu este definit drept un diagnostic medical în sine.
