Salina Praid, una dintre atracțiile naturale ale României, se află în județul Harghita, sub autoritatea administrativă a Consiliului Județean condus de Borboly Csaba, politician uns cu toate alifiile verbale, dar notoriu pentru inactivitatea administrativă. Împreună cu omologul său din Covasna, cei doi baroni ai regiunii au avut acces, ani la rând, la toate instrumentele necesare dezvoltării locale: fonduri europene, sprijin guvernamental, majorități politice stabile. Și totuși, Harghita și Covasna au rămas în coada țării la investiții, infrastructură, servicii publice, locuri de muncă. Tinerii pleacă, turiștii ocolesc, iar autoritățile mimează preocuparea, preferând poza cu președintele în locul unui plan de redresare.
Dar să nu uităm că în acest tablou, aparent folcloric, își face simțită prezența și ministrul Finanțelor – priceput nevoie mare, un nume discret, dar parte activă din același klan secuiesc care a învățat perfect cum să extragă bani din buzunarele românilor cu o pricepere de gulaș reîncălzit. Sub steagul austerității și al echilibrului bugetar, acest funcționar creează taxe, impune restricții și blamează cetățeanul, în timp ce sistemul public continuă să risipească, iar baronii locali rămân netulburați în poziții de putere.
Spectacolul de la Praid a fost subteran, la propriu și la figurat. Nu doar că a avut loc în adâncurile unei salini, dar a reprezentat și o coborâre sub demnitatea unui stat care ar trebui să răspundă în fața cetățenilor, nu să-și ascundă eșecurile în galerii de sare. Niciun cuvânt despre investițiile ratate, niciun plan pentru turismul medical, niciun proiect pentru modernizarea zonei. Doar pancarte, discursuri sterile și promisiuni recitate.
În fața camerelor de luat vederi, președintele și groful Hunor au mimat o armonie interetnică de carton. Realitatea este, însă, că în Harghita și Covasna administrația a fost confiscată de interese tribale și economii paralele. Se guvernează cu clanuri, nu cu proiecte. Se alocă bani pentru loialități politice, nu pentru spitale sau drumuri. Iar cetățenii români din aceste județe sunt, practic, excluși din actul decizional.
Această excursie electorală cu iz de ciubuc propagandistic nu a fost despre reconectarea statului cu cetățenii, ci despre consolidarea unei rețele de protecție între puterea centrală și elitele locale. Se face administrație prin selfie-uri și comunicări sterile. Se mimează transparența și eficiența, în timp ce realitatea e una dureros de simplă: abandon, tăcere și complicitate.
Cine răspunde pentru eșecul administrației din Harghita și Covasna? Cine trage la răspundere consiliile județene care, timp de două decenii, au îngropat orice șansă reală de dezvoltare? Unde este responsabilitatea guvernului față de cetățenii români din aceste județe, fie ei români sau maghiari?
„Ceardașul electoral” de la Salina Praid este dansul care ascunde dezastrul. Sub zâmbete și artificii de imagine, statul român a abdicat de la funcția sa esențială: aceea de a proteja și dezvolta, nu de a face pacte de imagine cu elitele locale compromise.
Până când acest cerc vicios nu va fi rupt, sărăcia va continua să bată pasul pe loc – în pași de ceardaș.
