Oamenii din conducerea Radioului public, abonaţi la banii bugetului, prin contracte nelegale

Dificultatea de a obține informații corecte de la mediile publice vine din tontoroiul jucat atât de TVR, cât și de Radioul public: când e vorba de salarii și beneficii, atunci se declară au­to­ri­tăți autonome (de exemplu, tă­ierea salariilor cu 25% din 2010, operată în sistemul bu­getar, nu li s-a aplicat); când cer ajutor, atunci se con­si­de­ră unități de stat. Legea 41/1994 de organizare și func­ționare a SRR și SRTV spo­rește ambiguitatea, per­mi­țând scurgerea banilor prin aceste fisuri în buzunarele ce­lor de la butoane.

Într-o măsură, situația sea­mănă cu aceea din sistemul academic, unde autonomia universitară este utilizată pentru a-i îmbogăți pe unii șefi cu găștile din jurul lor, dar banii se cer de la minister. Pe fondul crizei economice a Televiziunii pu­blice, echipa de zgomote și publicitatea (răs)­plă­tită a SRR au acreditat imaginea unei ins­ti­tuții media profitabile, moderne și fără pri­ha­nă.

Numai că, atunci când s-au solicitat in­for­ma­ții în baza Legii 544/2001 a accesului la in­formația publică, conducerea a refuzat, ar­gu­mentând că SRR nu este instituție publică. De exemplu, Federația Română a Jurnaliștilor Me­diaSind a trebuit să apeleze la justiție pentru a afla sumele cheltuite de SRR cu diverse ca­se de avocatură în procese cu propriii angajați (cazul sin­di­calistului Adrian Moise e de notorietate), deși are serviciu juridic în or­ga­ni­gramă.

Curtea de Apel Bu­curești a obligat SRR, printr-o sentință din iu­nie 2016, să dezvăluie date fi­nanciare din contractele de asis­tență ju­ri­dică, fiind „un ser­viciu public autonom de in­teres naţional care beneficiază de finanţare de la bugetul de stat“. Așa s-a aflat că s-au cheltuit sute de mii de lei pe lângă lege, fi­indcă Ordonanţa Guvernului nr. 26/2012 interzice autorităţilor şi instituţiilor publice să ex­ter­nalizeze serviciile dacă au în componenţă un compartiment juridic.