Conform unui raport alarmant publicat de organizația Mercy Corps și citat de The Guardian, nivelul apelor freatice din Kabul a scăzut cu până la 30 de metri în ultimii zece ani. Aproape jumătate din puțurile orașului – principala sursă de apă potabilă – s-au secat complet, iar extracția actuală depășește capacitatea naturală de reîncărcare cu aproximativ 44 de milioane de metri cubi anual. Dacă tendința continuă, acviferele orașului ar putea seca total până în 2030, afectând grav viața celor peste șapte milioane de locuitori.
„Lipsa apei îi forțează deja pe oameni să își părăsească locuințele. Dacă comunitatea internațională nu intervine, ne vom confrunta cu valuri masive de migrație și suferință generalizată”, avertizează Dayne Curry, directoarea Mercy Corps Afganistan.
Criză dublă: apă puțină și contaminată
Pe lângă deficitul de apă, locuitorii din Kabul trebuie să facă față și contaminării grave a surselor existente. Până la 80% dintre puțurile analizate sunt considerate nesigure, cu niveluri ridicate de salinitate, arsenic și infiltrări din canalizare. Lipsa infrastructurii sanitare face ca apa disponibilă să fie un pericol pentru sănătate.
Pentru multe familii, supraviețuirea a devenit o chestiune de echilibru financiar imposibil. Unele gospodării ajung să cheltuiască 30% din venituri doar pe apă, iar peste două treimi au acumulat datorii din cauza costurilor crescute.
„Nu mai avem apă bună. Nici măcar puțurile nu oferă siguranță. Cumpărăm apă la preț dublu față de acum câteva săptămâni”, povestește Nazifa, o profesoară din cartierul Khair Khana.
O populație care a crescut de șapte ori în două decenii
Numărul locuitorilor din Kabul a explodat după 2001, crescând de la mai puțin de un milion la peste șapte milioane în mai puțin de 25 de ani. Infrastructura, însă, nu a ținut pasul cu această dezvoltare haotică.
Instabilitatea politică, lipsa unui sistem de guvernare coerent și izolarea internațională cauzată de revenirea regimului taliban au împiedicat implementarea unor soluții sustenabile pentru aprovizionarea cu apă.
La începutul lui 2025, Biroul ONU pentru Afaceri Umanitare a anunțat că doar 8,4 milioane de dolari au fost alocate din cele 264 de milioane necesare pentru proiecte de apă și canalizare. Mai grav, 3 miliarde de dolari din fonduri internaționale rămân blocate de la revenirea talibanilor la putere în 2021.
Singura speranță: Proiectul conductei Panjshir
Una dintre puținele soluții viabile pe termen lung este construcția unei conducte care să aducă apă din râul Panjshir. Proiectul, aflat în faza finală de planificare, ar putea furniza apă potabilă pentru două milioane de oameni, reducând presiunea asupra apelor subterane.
Costul estimat este de 170 de milioane de dolari, iar autoritățile talibane caută acum investitori pentru a începe lucrările. Specialiștii trag însă un semnal de alarmă: nu mai e timp de amânări.
„Suntem într-o cursă contracronometru. Dacă nu acționăm acum, Kabul va deveni nelocuibil”, avertizează dr. Najibullah Sadid, expert în gestionarea apei și membru al Rețelei profesioniștilor afgani din domeniul resurselor de apă.
