Un sat mic din judetul Timiș, ascuns într-un decor pitoresc deține o etichetă de "unicat" care a făcut ca așezarea să fie inclusă în lista monumentelor istorice și să atragă tot mai mulți vizitatori.
Localitatea cu 124 de locuitori se numește Charlottenburg și nu este un sat oarecare, ci unul de poveste, care păstrează încă cu mândrie urmele istoriei... mai mult decât atât, forma sa circulară, unică în România a făcut ca satului să i se duca vestea, scrie antenasatelor.ro.
Localitatea a fost înființată în 1771, în timpul celui de-al doilea val de colonizări realizat de administrația habsburgică. Guvernatorul Banatului de la acea vreme, contele Karl Ignaz Clary-Aldringen, dispune ca satul să fie populat cu 32 de familii (171 de persoane) provenite din provinciile Trento, Lorena, Baden-Württemberg, Renania și Palatinat.
Printre proprietarii satului Charlottenburg s-au numărat Posfay Joszef, Karl Schwarzenberg sau contele Siegfried Graf von Wipffen. Cel din urmă, vânător pasionat, organizează, începând cu 1904, pădurea din vecinătatea satului într-un parc destinat vânătorii, pe care l-a populat cu exemplare de cerb aduse din Boemia, Germania și Austria.
Forma rotundă a satului (cu un diametru de 210 metri), dar și întregul proces de construcție a așezării se datorează inginerului Carl Samuel Neumann Edler von Bucholt, în acea perioadă funcționar la Oficiul Sării din Lipova. Așezarea dispunea de patru intrări simetrice, iar casele care o compuneau aveau aceeași înălțime și erau dispuse la distanțe egale.
Inițial, în centrul localității exista o plantație de duzi, în mijlocul căreia exista o fântână. Ulterior, copacii au fost tăiați, iar în locul lor a fost construită, în anul 1876, actuala biserică. Începând cu 1880, în sat apar primele familii de români și unguri. Și astăzi în sat se află 34 de duzi și este posibil ca unii dintre pomi să fi fost plantați chiar în perioada colonizării.
Conform legendei, localitatea a fost denumită după soția contelui Aldringen, Charlotte.
