SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA sunt sărbătoriți în 21 mai atât de bisericile ortodoxe, cât și de cele catolice la fel cum sunt serbați apostolii.

"Sfântul Constantin a venit pentru creștinii crunt prigoniți vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin și a mamei sale Elena, creștinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători «Epoca de aur», în care oameni sfinți și minți luminate, cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doctrina și spiritul creștin autentic", a declarat pentru MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.

MESAJE și SMS-uri de SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA

Cu ocazia aceste minunate zile de Sfântul Constantin iți urez un călduros la mulți ani!

O deosebită zi onomastică de Sfânta Elena îți doresc și tot ce e mai frumos în viață!

Cu ocazia sărbătorii Sfinților Constantin și Elena îți doresc la mulți ani!

A mai trecut un an de când nu ți-am urat la muți ani! Îți spun acum un frumos La muți ani și să trăiești cât mai mult Costică!

Dragă Costele nici anul ăsta nu te-am uitat. Îți urez la mulți ani și tot ce e mai bun în viață!

Un sfârșit de primăvară și un început de vară deosebit! La muți ani Elena!

La mulți ani Constantin, o zi onomastică briliantă îți doresc să ai și o viață minunată de acum înainte!

Mulți ani să trăiești dragă Elena și niciodată să nu te gândești să îmbătrânești pentru că viața e frumoasă și merită trăită!

O superbă zi onomastică și un minunat an, La mulți ani Costică!

La mulți ani Costele nu uita că trebuie să ne dai de băut!

Cercetători sunt de părere că deciziile împăratului Constantin în favoarea creștinismului s-au datorat mai ales mamei sale, Elena, care, "cu mână de fier și credință tare", s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu.

Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, ca fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270, când avea 16 ani, cu generalul roman Constanțiu Chlorus, iar în 272 l-a născut pe Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi).

În 293, împăratul Dioclețian i-a poruncit lui Constanțiu să divorțeze și l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă șase copii. Elena nu s-a recăsătorit și a trăit în umbră, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune.

În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al imperiului, imediat după moartea lui Constanțiu Chlorus. El și-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Constantin i-a oferit mamei sale cea mai mare distincție pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta".

În anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediție la Ierusalim, pentru a găsi Sfânta Cruce pe care fusese răstignit Iisus Hristos. În acele vremuri, Ierusalimul se afla în reconstrucția începută de împăratul roman Adrian, după dezastrul produs de revolta iudaică din anul 70. Împăratul Adrian construise la mormântul lui Iisus Hristos, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiței Venus. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, așa că Elena, însoțită de Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului și efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creștin. În urma acelor săpături au găsit trei cruci, dar nu puteau să o identifice pe cea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea le-au atins de un mort. Acesta ar fi înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului, potrivit unor tradiții.

Episcopul Macarie a arătat crucea mulțimilor adunate și, de atunci, se prăznuiește până astăzi Înălțarea Sfintei Cruci la 14 septembrie. Împărăteasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum și piroanele care ar fi fost folosite la răstignirea lui Iisus, pe care le-a pus în capela palatului.

În perioada petrecută la Ierusalim, împărăteasa Elena a început construcția unor biserici la mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor. După ce și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte, Elena a murit în anul 330. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creștinilor. Numele ei, care se traduce ca "făclie", "torță", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică.

Pentru grija pe care a arătat-o săracilor și oamenilor simpli, pentru preocuparea față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creștinătate.

Sfânta Elena este și ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creștinismului.

Astfel, în anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a învins pe Maxențiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea, biograful lui Constantin, și apologetul Lactanțiu au descris viziunea pe care împăratul a avut-o înainte de luptă. El a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge). Noaptea, i s-a arătat Iisur Hristos în vis, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca semn protector în lupta care urma. Acest steag care purta însemnul creștin s-a numit labarum. Convertirea împăratului Constantin la religia creștină este legată de foarte mulți cercetători de acest eveniment.

În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creștinismul a devenit "religio licita", adică religie permisă, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă și morală a doctrinei creștine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creștinismul religie de stat, cum greșit se afirmă uneori. Acest pas a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare.

În anul 325, Împăratul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic, în localitatea Niceea (în Turcia de astăzi). Având ca prioritate păstrarea unității Imperiului Roman, împăratul i-a chemat pe toți episcopii bisericii pentru a se hotărî în problema ereziei lui Arie. Acesta susținea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci este "prima creatură a Tatălui". La acest sinod au participat, conform tradiției, 318 părinți, printre care sfinții Atanasie cel Mare, Nicolae al Mirelor, Spiridon al Trimitundei, Pafnutie Egipteanul și Osiu de Cordoba.

Sinodul a stabilit "dumnezeirea Fiului", compunând totodată primele șapte articole din Crez, a fixat data Paștilor (prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primăvară) și a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. La sfârșitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oară Crezul, Constantin a spus: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-ați făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi".

În aceeași perioadă, împăratul Constantin a construit o cetate impresionantă pe malul stâng al Bosforului, pe locul vechii cetăți Bizantion. Cetatea, care îi va purta numele (Constantinopol), a devenit noua capitală a imperiului, care a rivalizat cu vechea Romă. Aici a fost zidită măreața catedrală închinată Sfinților Apostoli.

Pe lângă aceste măsuri, împăratul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit în ajutorul creștinilor. În 312 a generalizat duminica drept zi de odihnă în întregul imperiu, în 317 a început să bată monedă cu monograma creștină, i-a scutit pe preoții bisericii de impozite și de armată, a interzis practicarea jertfelor sângeroase și a oferit creștinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Împăratul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful și apropiatul său. A murit la scurt timp, în Nicomidia, și a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.

În tradiția populară se vorbește despre împărații Constantin și Elena ca despre părinții Sfintei Cruci. În calendarele populare, această zi era cunoscută mai degrabă sub numele de "Constantin Graur" sau "Constantinu Puilor", pentru că, din această primă zi a verii, păsările din pădure încep să-și învețe puii să zboare, după ce li s-a dezlegat glasul la Vlasie (11 februarie), s-au împerecheat și și-au construit cuiburile la Dragobete (24 februarie). Oamenii trebuie să țină sărbătoarea, pentru ca puii din gospodărie să nu fie mâncați de ulii.

În ziua Sfinților Constantin și Elena este bine să nu se lucreze, pentru ca holdele și strugurii să nu fie distruși, iar până în 21 mai trebuie să fie semănate porumbul, ovăzul și meiul, potrivit tradiției populare.

SFINȚII CONSTANTIN ȘI ELENA: tradiții, obiceiuri și superstiții

Sfinții Constantin și Elena. Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, hramul istoric al Catedralei Patriarhale, începe duminică seara, iar a doua zi moaștele lor și ale Sfântului Dimitrie cel Nou vor fi aduse în procesiune pe podiumul special amenajat în apropierea locașului.

Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena care se celebrează  anual la 21 ale lunii mai este, se pare, cea mai mare sărbătoare creștină a bisericii ortodoxe din această lună.

Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Despre Împărăteasa Elena se spune că a fost prima femeie care și-a eliberat sclavii și a ajutat creștinii persecutați.

În calendarul popular, sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. Tradiția populară ne spune că în această zi păsările de pădure își învață puii să zboare.

Sfinții Constantin și Elena. Există, în ziua de Constantin și Elena, și o serie de obiceiuri și superstiții, care fac referire la vara ce urmează să-și facă apariția, și anume: mulți agricultori nu lucrează, pentru a evita pagubele aduse holdelor de păsările cerului, în unele regiuni ale țării este ultima zi în care se mai poate semăna porumb, ovăz și mei, deoarece, în popor, se vorbește că tot ce se seamănă după această zi se va usca, podgorenii respectă ziua de Constantin Graur în ideea că, dacă vor munci, graurii le vor distruge strugurii, ziua de Sfântul Constantin și Elena este ziua în care păstorii hotărăsc cine le va fi baci, unde vor amplasa stânele și cine le va păzi pe timpul pășunatului, femeile, pentru a alunga duhurile rele și necurate, tămâie și stropesc cu aghiasmă, pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

Sfântul Constantin a venit pentru creștinii crunt prigoniți vreme de două secole ca o binecuvântare din partea lui Dumnezeu. Datorită împăratului Constantin și a mamei sale Elena, creștinismul a intrat într-o perioadă de maximă înflorire, numită de cercetători "Epoca de aur", în care oameni sfinți și minți luminate, cum ar fi Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul, au expus în operele lor doctrina și spiritul creștin autentic, a declarat, duminică, pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica.

Tot mai mulți cercetători sunt de părere că deciziile împăratului, favorabile creștinismului, s-au datorat mai ales mamei sale, împărăteasa Elena, care, "cu mână de fier și credință tare", s-a aflat în permanență în umbra unicului său fiu, Constantin.

Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia, ca fiică a unui hangiu. Ea s-a căsătorit în anul 270 (pe când avea 16 ani) cu generalul roman Constanțiu Chlorus, iar în anul 272 l-a născut pe unicul său fiu, Constantin, în localitatea Naissus (în Serbia de astăzi).

În 293, împăratul Dioclețian i-a poruncit lui Constanțiu să divorțeze și l-a numit Cezar pentru Imperiul Roman de Apus. În această calitate, el s-a căsătorit cu Teodora, fiica vitregă a împăratului Maximian, cu care a avut încă șase copii. Elena nu s-a recăsătorit și a trăit în umbră, departe de atenția publică, dar aproape de fiul său, pe care l-a sprijinit cu dragoste și afecțiune.

În anul 306, fiul său a fost proclamat de armata romană drept august al Imperiului, imediat după moartea lui Constanțiu Chlorus. El și-a readus mama la curtea imperială, conferindu-i titlul de "Nobilissima Femina" (Doamnă prea nobilă). În anul 325, Sfântul Constantin i-a oferit Sfintei Elena cea mai mare distincție pe care o putea primi o femeie, aceea de "Augusta".

În anul 325, Sfânta Elena a plecat într-o expediție la Ierusalim, cu scopul aflării Sfintei Cruci pe care fusese răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. În acele vremuri, Ierusalimul se afla în reconstrucția începută de împăratul roman Adrian, după dezastrul produs de revolta iudaică din anul 70. Acest împărat construise la mormântul Domnului, aproape de Golgota, un templu păgân închinat zeiței Venus. Locul era cel mai indicat pentru începerea căutărilor, așa că sfânta Elena, însoțită de sfântul Macarie, episcopul Ierusalimului, au hotărât dărâmarea templului și efectuarea săpăturilor, care să scoată la lumină cel mai cinstit obiect creștin. Conform unei tradiții, în urma acelor săpături au aflat trei cruci, dar nu puteau să identifice crucea pe care fusese răstignit Iisus, de aceea au atins cele trei cruci de un mort, care a înviat în momentul în care a fost atins cu Crucea Domnului.

În acel moment, Sfântul Macarie a arătat Crucea mulțimilor adunate și, de atunci, se prăznuiește până astăzi Înălțarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie. Împărăteasa Elena a luat cu ea o parte din Crucea Domnului, precum și piroanele folosite la răstignirea lui Iisus, pe care le-a pus în capela palatului.

În perioada petrecută la Ierusalim, Sfânta Elena a început construcția unor biserici la mormântul Domnului (Biserica Învierii), în Betleem sau pe muntele Măslinilor. După ce și-a petrecut ultima etapă a vieții la locurile sfinte, în anul 330 a murit. Sicriul ei, o adevărată bijuterie artistică, poate fi admirat la Muzeul Vaticanului.

Sfânta Elena s-a bucurat dintotdeauna de o evlavie deosebită din partea creștinilor. Numele ei, care se traduce ca "făclie", "torță", "strălucirea soarelui", este purtat de nenumărate credincioase. În cinstea ei s-au ridicat biserici, mănăstiri, așezăminte teologice sau sociale. Ea a fost și rămâne un simbol de puritate, dragoste părintească, nădejde și credință autentică.

Pentru grija pe care a arătat-o săracilor și oamenilor simpli, pentru preocuparea intensă față de problemele creștinismului, dar și pentru evlavia și credința puternică, împărăteasa Elena este cinstită ca sfântă în întreaga creștinătate. În Biserica Ortodoxă, Sfinții Constantin și Elena sunt prăznuiți pe 21 mai.

Totodată, Sfânta Elena este și ocrotitoarea arheologilor, datorită demersului ei de a căuta Crucea Mântuitorului.

În decursul domniei sale, Sfântul Constantin cel Mare a luat o serie de hotărâri care au schimbat soarta creștinismului.

Astfel, în anul 312 a avut loc bătălia de la Podul Vulturului, în care Constantin l-a învins pe Maxențiu. Istoricul Eusebiu de Cezareea (biograful Sfântului Constantin) și apologetul Lactanțiu descriu viziunea pe care Sfântul Constantin a avut-o înainte de luptă. Astfel, el a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripția "in hoc signo vinces" (prin acest semn vei învinge). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale Sfânta Cruce, ca semn protector în lupta care urma. Acest steag care purta însemnul creștin s-a numit labarum. Pe acest eveniment este pusă, de foarte mulți cercetători, convertirea împăratului la religia creștină.

În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a dat un act prin care creștinismul a devenit "religio licita", adică religie permisă, la fel ca celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasă și morală a doctrinei creștine, a recomandat-o tuturor. Însă Constantin nu a declarat creștinismul religie de stat, cum greșit se afirmă uneori. Acest pas a fost făcut în anul 380, de împăratul Teodosie cel Mare.

În anul 325, Sfântul Constantin cel Mare a convocat primul Sinod Ecumenic în localitatea Niceea (în Turcia de astăzi). Având ca prioritate păstrarea unității Imperiului Roman, împăratul i-a chemat pe toți episcopii Bisericii pentru a se hotărî în problema ereziei lui Arie. Acesta susținea că Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci este prima creatură a Tatălui. La acest sinod au participat, conform tradiției, 318 părinți, printre care Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Nicolae al Mirelor, Sfântul Spiridon al Trimitundei, Sfântul Pafnutie Egipteanul și Osiu de Cordoba. În urma lucrărilor, sinodul a stabilit dumnezeirea Fiului, compunând totodată primele șapte articole din Crez, a fixat data Paștilor (prima duminică după lună plină, după echinocțiul de primăvară) și a dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. La sfârșitul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a rostit pentru prima oară Crezul, Constantin a spus: "Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-ați făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi".

În aceeași perioadă, împăratul Constantin a construit o cetate impresionantă, pe malul stâng al Bosforului, pe locul vechii cetăți Bizantion. Cetatea, care îi va purta numele (Constantinopol), va fi noua capitală a imperiului, care va rivaliza cu vechea Romă. Aici a zidit măreața catedrală închinată Sfinților Apostoli, unde a fost și înmormântat.

Pe lângă aceste măsuri, Sfântul Constantin a dat o serie de legi prin care a venit în ajutorul creștinilor. În 312 a generalizat duminica drept zi de odihnă în întregul imperiu, în 317 a început să bată monedă cu monograma creștină, i-a scutit pe preoții Bisericii de impozite și de armată, a interzis practicarea jertfelor sângeroase, a oferit creștinilor edificii imperiale pentru practicarea cultului.

Sfântul Constantin cel Mare a fost botezat, pe patul de moarte, de episcopul Eusebiu de Cezareea, biograful și apropiatul său. A murit la scurt timp în Nicomidia și a fost înmormântat în Constantinopol, în biserica ctitorită de el.

Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt ocrotitorii Catedralei Patriarhale. Ctitorie a voievodului Țării Românești Constantin Șerban Basarab (1654-1658), biserica cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena" a fost sfințită în 1658 de patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.

Catedrala Patriarhală serbează luni, hramul istoric și totodată 10 de ani de când PF Teoctist a primit în dar părticele din moaștele sfinților împărați. Cu această ocazie, luni dimineață vor fi scoase în procesiune moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena și ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor, care vor fi așezate pe baldachinul din apropierea Catedralei.

Peste 1,1 milioane de femei și aproximativ 640.00 de bărbați își sărbătoresc onomastica luni, de Sfinții Împărați Constantin și Elena, informează Ministerul Administației și Internelor.

Dintre cei 1.800.634 de români care își serbează onomastica de Sfinții Constantin și Elena, 640.518 sunt bărbați și 1.160.116 sunt femei, potrivit statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).

Dintre femeile care își sărbătoresc onomastica, 884.229 poartă numele de Elena, 124.773 sunt Ileana și 69.944 se numesc Lenuța. Alte 53.613 de femei poartă numele de Constanța, 26.811 au numele Constantina, 4.279 - Leana și 1.467 - Nuți.

Majoritatea bărbaților, respectiv 495.656, se numesc Constantin, alți 80.037 poartă numele Costel, iar 33.386, Costică. De asemenea, 20.002 de bărbați se numesc Costin, 10.487 - Costinel, 635 - Costi și 315 - Costeluș.