SĂPTĂMÂNA MARE. Sarmale de post cu bulgur și păsat

Așa se întâmplă și la Solești, unde a fost înființat de câțiva ani buni Ansamblul Popular "Soleștenii", format din oameni pasionați să ducă mai departe tradițiile moștenite din moși strămoși. Țin la portul popular, la meșteșugurile pe care le vor transmise noilor generații, dar mai ales la bucatele simple și pline de savoare cu care au crescut și pe care vor să le ducă mai departe.

Floarea Grigoruță, o gospodină din comuna Solești, a mâncat de copil aceste bunătăți și gătește de când se știe sarmalele cu porumb sau grâu, nicidecum cu orez, pentru că nimeni nu știa de orez pe vremea bunicilor.

Rețeta e simplă și bună, ca toate mâncărurile de la țară. Se taie ceapă, morcov, păstârnac, în cantități egale. Unul dintre secrete este să fie zarzavat mult, să iasă sarmale de post bune. Toate se călesc bine în ulei, se adaugă crupe de porumb sau bulgur, adică un grâu sfărâmat la râșnița cu piatră, bulion, sare, condimente. Se pun sarmalele în oală de lut, unde fierb cel mai bine. Dacă sarmalele sunt împăturite în frunze de viță păstrate la borcan ori uscate sau în foi de varză dulce, la fiert se adaugă puțin borș umplut în casă, cum e obiceiul la Solești, iar dacă se fac cu varză de la butoi, lăsată la desărat, zeama e suficient de acră și nu mai are nevoie de borș de putină.

După cum ne spune gospodina din Solești, și la fiert sarmalele au un dichis.

"Noi, cei care suntem mai în vârstă, avem sobele cu cuptor sau cu rolă, cum se zice pe aici. Dacă le punem într-o oală de lut, sarmalele ies foarte bune. Trebuie să stea la fiert câteva ore, la foc domol, fără să dea în clocot, că apoi sar și desfac din frunză. Rețeta e de la bunica mea. Ea făcea foarte mult mâncare de post. Cât era postul de mare, ea îl ținea și mânca mălai cu borș de fasole sau cu borș cu crupe de porumb, sarmale de post și alte mâncăruri din care mâncam cu drag și noi, nepoții. De-abia așteptam dimineața să ne ducem să ne dea bunica mălai, pe care îl punea pe un pănuș de porumb într-o gamelă lăsată în sobă, ca noi să-l găsim cald și numai bun de mâncat când ajungeam. Era totul bun, simplu, pe placul copiilor. De la bunica am învățat multe, căci ea ținea mai mult post, iar eu le fac aceste mâncăruri copiilor mei și ei mereu mă pomenesc. Chiar recent am trimis la copii în Anglia păsat, să-și facă și ei ce rețete vor când le e dor de casă", mărturisește Floarea Grigoruță.

Sarmalele de post, ca și alte bunătăți, sunt gătite zilnic în bucătăriile celor care nu mănâncă "de dulce", dar sunt ''vedete'' și la diferite adunări care cad în perioada postului. Odinioară, rețeta de sarmale de post cu păsat sau bulgur se făcea chiar și la nunți ori botezuri care nu erau ținute în post, fiindcă nu toată lumea își permitea să facă sarmale cu carne.

"Și la praznice se făceau sarmalele de post. Bunicului meu i-am făcut un praznic cu sarmale cu bulgur și cu păsat și s-au mâncat foarte bine. Le-am făcut în oală de lut mare. Și la o șezătoare care a fost organizată în post am făcut aceste sarmale și toată lumea spunea că sunt mai bune chiar și decât cele cu carne. Fiind timpurile acestea mai moderne, am încercat să le pun puțină soia, dar să știți că sunt mai bune fără soia. Poate acum nu se mai ține post așa cum se ținea înainte, dar postul - și o săptămână dacă îl ții - e sănătos", mai spune femeia.

Pe lângă faptul că e o mâncare sănătoasă și sățioasă, rețeta de sarmale de post cu bulgur și păsat e una care o definește pe Floarea Grigoruță, pentru că a crescut cu ea. O prepară mereu cu gândul la bunicii și la părinții care abia așteptau să intre în post și să se bucure de bunătățile făcute din roadele pentru care trudeau, dar și cu gândul la copii și la nepoți, cei care poartă acum prin lume gustul autentic de acasă și care adaugă cu drag în mâncărurile lor ingrediente simple, care au hrănit de-a lungul timpului un întreg neam, scrie Agerpres.