De marți, 15 septembrie, intră în vigoare noile prevederi ale Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin care modul de preluare a cauzelor nou înregistrate va fi raportat la capacitatea efectivă de lucru a fiecărei instanțe.
Măsura urmărește să permită instanțelor să preia spre repartizare un volum de dosare pe care îl pot gestiona în condiții normale, fără ca toate cauzele nou intrate să fie preluate automat, indiferent de încărcătura existentă și de numărul judecătorilor disponibili.
Stabilirea unui volum de activitate care să permită desfășurarea normală a activității judiciare a fost una dintre prioritățile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Totodată, aceasta a fost principala nevoie semnalată de judecători în cadrul celui mai recent și mai amplu chestionar derulat în instanțele judecătorești.
Capacitatea de referință nu este norma individuală a judecătorului
Noul mecanism pornește, într-o primă etapă, de la o capacitate de referință reprezentând dublul normei europene. Această soluție are caracter prudent și este considerată un prim pas spre asigurarea funcționării instanțelor judecătorești.
Perioada de tranziție către norma europeană ar trebui să permită ajustarea mecanismului în funcție de particularitățile care apar în activitatea instanțelor. În același timp, această etapizare oferă timp actorilor care pot contribui la asigurarea resurselor și a cadrului legislativ să adopte măsuri de sprijin pentru instanțe.
Un aspect important este că această capacitate de referință nu înseamnă că fiecare judecător va primi exact numărul respectiv de dosare. Norma reprezintă un reper pentru instanță, nu o normă individuală a judecătorului, explică expertul juridic Cosmin Sterea Grossu.
Cum va funcționa repartizarea dosarelor
În practică, fiecare instanță va ține cont de numărul judecătorilor care își desfășoară efectiv activitatea și de capacitatea de referință stabilită. În funcție de aceste elemente, instanța va prelua spre repartizare doar numărul de dosare pe care îl poate soluționa în parametri normali.
Cauzele care depășesc această capacitate nu dispar și nu sunt respinse, ci vor fi preluate ulterior, pe măsură ce se eliberează capacitate.
Un exemplu este cel al unui tribunal care are o capacitate de referință de 384 de dosare pe judecător într-un an. Aceasta reprezintă dublul normei europene de 192 de dosare. Dacă în cadrul tribunalului își desfășoară efectiv activitatea 10 judecători, instanța poate prelua aproximativ 3.840 de dosare pe an, ceea ce înseamnă aproximativ 320 de dosare pe lună.
Repartizarea acestor cauze va continua însă să se facă aleatoriu și echilibrat, conform regulilor deja stabilite.
Peste jumătate dintre cauze nu intră în calculul normării
Simulările realizate pentru primul semestru al anului 2026 arată că, la nivel național, peste 51% dintre cauze sunt fie cauze prioritare, fie cauze care nu intră în calculul normării, cum sunt procedurile necontencioase.
În termeni concreți, aproximativ 865.000 de dosare ar urma să fie repartizate imediat. Acest volum reprezintă în continuare un efort considerabil pentru instanțe, deoarece și în cazul acestor cauze trebuie acordate termene, pronunțate hotărâri și redactate deciziile.
Prin urmare, noul mecanism de capacitate nu elimină activitatea aferentă acestor dosare și nici efortul necesar soluționării lor.
Câte dosare vor prelua instanțele în prima etapă
Simulările efectuate arată că, în prima fază, când este utilizată o capacitate de referință temporară și tranzitorie, instanțele din România vor prelua, la nivel național, aproximativ 90% dintre dosarele înregistrate.
Situația nu va fi însă uniformă. Instanțele care se confruntă cu un deficit de personal vor putea prelua un procent mult mai mic din cauzele nou înregistrate, diferențele fiind evidențiate în simulările realizate pentru aplicarea mecanismului.
La finalul perioadei de etapizare, obiectivul este ca nivelul de preluare să ajungă la aproximativ 70% din dosarele înregistrate.
Etapizarea este considerată însă prea lungă de autorul analizei, care apreciază că aceasta poate fi acceptată temporar, pentru ca sistemul judiciar să se familiarizeze cu noul cadru de monitorizare a activității.
Ulterior, mecanismul ar putea fi ajustat în funcție de reacția sau pasivitatea celorlalți actori implicați, de resursele alocate instanțelor și de eventualele măsuri de degrevare.
Numărul dosarelor a crescut cu peste 50% în cinci ani
Un astfel de mecanism ar fi putut evidenția mai devreme presiunea tot mai mare exercitată asupra instanțelor de creșterea numărului de cauze.
Potrivit simulărilor prezentate, numărul dosarelor înregistrate a crescut cu peste 50% în ultimii cinci ani. Dacă instrumentul de monitorizare ar fi existat de mai mult timp, această creștere ar fi fost reflectată în mod concret prin activarea mecanismului de capacitate, inclusiv pentru justițiabili.
Aceeași situație ar fi permis, potrivit autorului analizei, o gestionare mai ușoară a crizei de personal cu care instanțele s-au confruntat în anii anteriori.
Mecanismul a fost testat prin numeroase simulări
Noul sistem a fost elaborat după numeroase simulări și după analiza unor situații particulare întâlnite în instanțe. Autorul precizează că a lucrat personal în mod extins la acest proiect și își exprimă dorința ca mecanismul să rămână un reper pentru monitorizarea activității instanțelor, indiferent de fluctuațiile numărului de dosare sau de judecători.
Considerentele care au stat la baza adoptării procedurii pot fi consultate în hotărârea Secției pentru judecători.
Pentru a ilustra modul de aplicare, au fost realizate simulări pentru mai multe instanțe, pentru perioada ianuarie–iulie 2026. Au fost alese intenționat unități cu situații diferite: o instanță rămasă cu un singur judecător, o judecătorie de mari dimensiuni aflată la limita capacității și instanțe aflate într-o situație relativ echilibrată.
Scopul acestor exemple este de a arăta cum aceeași capacitate de referință poate funcționa în contexte foarte diferite. În diagrama aferentă mecanismului, liniile verde și violet indică nivelul actual al capacității de referință, reprezentat de dublul normei, respectiv nivelul prevăzut pentru finalul etapizării.
