Turcia încearcă să schimbe jocul în NATO, iar România este prinsă la mijlocul unei mize de miliarde de euro

În centrul confruntării se află un proiect uriaș privind alimentarea cu combustibil a flancului estic al Alianței, proiect pentru care Turcia încearcă să impună o variantă proprie în detrimentul planului susținut de Grecia.

Ankara încearcă să folosească summitul NATO programat pentru 7-8 iulie pentru a obține modificarea actualului plan de dezvoltare a conductelor de combustibil care ar urma să lege Grecia de Bulgaria și ulterior de România. Autoritățile turce promovează o rută alternativă, argumentând că aceasta ar presupune costuri mai reduse. Cu toate acestea, potrivit informațiilor citate de publicația Protagon, datele tehnice și evaluările realizate până în prezent nu susțin pe deplin argumentele prezentate de partea turcă.

O nouă dispută între Grecia și Turcia în interiorul Alianței

În ultimele săptămâni, tensiunile dintre Grecia și Turcia au căpătat o nouă dimensiune. De această dată, disputa nu vizează Marea Egee sau alte subiecte tradiționale de conflict, ci un proiect strategic destinat consolidării capacității NATO de reacție pe flancul estic.

Planul prevede realizarea unei vaste rețele de conducte de combustibil care să deservească statele membre în eventualitatea unei confruntări militare cu Rusia. Proiectul este gândit pe termen foarte lung și are rolul de a asigura aprovizionarea rapidă a forțelor aliate din Europa Centrală și de Est.

Potrivit informațiilor verificate de Protagon, Turcia desfășoară o campanie intensă pentru a reduce importanța pe care Grecia ar urma să o aibă în noua arhitectură energetică militară a NATO. În forma actuală, planul oferă Atenei un rol esențial în conectarea Bulgariei și României la viitoarea rețea.

Ankara promovează în schimb construirea unei conducte care să pornească de pe teritoriul său și să se conecteze direct cu Bulgaria, iar ulterior cu România. Potrivit surselor NATO citate de publicația elenă, această inițiativă nu se bucură însă de susținerea pe care Turcia și-ar dori-o.

Miza depășește relația dintre Grecia și Turcia

Discuțiile nu se limitează la o simplă alegere tehnică privind traseul unor conducte. Potrivit acelorași surse, disputa are implicații mai largi pentru strategia viitoare a Alianței.

În paralel cu modernizarea capacităților militare europene, Statele Unite analizează transformări importante ale NATO în cadrul conceptului denumit de Pentagon „NATO 3.0”. Printre scenariile discutate se numără și reducerea prezenței militare americane în Europa, ceea ce face ca infrastructura logistică să devină și mai importantă pentru statele membre.

În acest context, alegerea rutelor de aprovizionare cu combustibil capătă o valoare strategică majoră.

Cum a apărut proiectul care ar putea schimba flancul estic al NATO

Inițiativa de extindere a rețelei de conducte a fost lansată încă din anul 2021, însă războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în februarie 2022 a accelerat semnificativ planurile.

NATO dispune deja de o infrastructură impresionantă, construită în timpul Războiului Rece. Actualul NATO Pipeline System (NPS) include nouă sisteme distincte de conducte, cu o lungime totală apropiată de 11.000 de kilometri.

Acestea sunt completate de facilități de stocare care depășesc patru milioane de metri cubi de combustibil și traversează în total 13 state membre ale Alianței.

Rețeaua include Sistemul Central European de Conducte, care traversează Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda, Sistemul Nord-European de Conducte, prezent în Danemarca și Germania, precum și alte șapte rețele naționale utilizate în scopuri NATO în Islanda, Norvegia, Portugalia, Italia, Grecia și Turcia. În cazul Turciei există două astfel de sisteme.

Noul program de dezvoltare presupune atât construirea unor conducte noi, cât și modernizarea infrastructurii existente. Costurile estimate se situează între 25 și 27 de miliarde de euro la valorile actuale, iar implementarea completă ar putea dura aproximativ 25 de ani.

România și Bulgaria, în centrul viitoarei rețele

Actuala dispută își are originile într-un raport de sustenabilitate realizat în mai 2021 de Comitetul NATO pentru petrol.

Analiza a evaluat necesarul de aprovizionare cu combustibil pentru mai multe grupuri de state. Prima categorie includea Ungaria, Slovacia și Cehia. A doua era formată din Polonia și statele baltice, iar cea de-a treia era reprezentată de România și Bulgaria.

Pentru această ultimă categorie, NATO a analizat posibilitatea extinderii sistemului grecesc de conducte și a unuia dintre sistemele existente în Turcia. Potrivit unei surse de la sediul Alianței citate de Protagon, ideea inițială urmărea complementaritatea dintre cele două rute și nu competiția dintre ele.

Ce presupune varianta susținută de Grecia

Planul elaborat pentru Grecia include dezvoltarea unei infrastructuri noi de aproximativ 290 de kilometri.

Proiectul este împărțit în trei segmente distincte. Primul ar urma să lege Strymonas de Chrysoupoli, în apropiere de Kavala, pe o distanță de circa 100 de kilometri. Al doilea tronson ar conecta Chrysoupoli cu frontiera bulgară și ar avea aproximativ 75 de kilometri. Al treilea segment ar uni Chrysoupoli și Alexandroupoli pe o lungime de aproximativ 115 kilometri.

În plus, proiectul include construirea a două depozite de combustibil și a unei stații de înaltă compresie.

Costul total al acestor investiții a fost estimat la aproximativ 400 de milioane de euro.

Având în vedere dificultățile generate de traversarea Munților Rodopi și a parcului național din zonă, partea elenă a propus inclusiv variante alternative care să utilizeze regiunea Alexandroupoli drept punct principal de conectare.

Soluția propusă de Ankara

Varianta susținută de Turcia este mai redusă ca dimensiuni și presupune construirea unei conducte de aproximativ 115 kilometri între Istanbul și frontiera cu Bulgaria.

De acolo, infrastructura ar urma să continue spre Burgas. Proiectul include și realizarea unei stații de înaltă compresie.

Costul estimat pentru această variantă este de aproximativ 130 de milioane de euro, semnificativ mai redus decât cel al soluției propuse prin Grecia.

Potrivit informațiilor prezentate de Protagon, autoritățile turce au transmis de-a lungul timpului mai multe documente neoficiale și variante alternative de proiect. În același timp, acestea ar fi recunoscut că traseul prin Grecia beneficiază de o receptivitate mai mare atât la Sofia, cât și la București.

Pe măsură ce proiectul intră într-o etapă decisivă, dezbaterile tehnice sunt însoțite tot mai mult de negocieri politice intense în culisele NATO, iar rezultatul final ar putea influența direct poziția României în viitoarea infrastructură strategică a Alianței.