Extern· 2 min citire

Trump, Putin și Xi Jinping ar putea redesena lumea? Ce spune Armand Goșu despre scenariul „Ialta 2.0”

Donald Trump, Xi jinping și soția Peng Liyuan, Vladimir Putin (Profimedia)

Donald Trump, Xi jinping și soția Peng Liyuan, Vladimir Putin (Profimedia)

Publicat18 nov. 2026, 22:49
SursăRealitatea.Net, armand gosu

O nouă împărțire a sferelor de influență, la reuniunea trilaterală din China, după modelul Ialta din 1945, pare puțin probabilă, consideră istoricul Armand Goșu, specialist în spațiul rusesc și sovietic. Acesta atrage însă atenția că adevăratul pericol pentru Ucraina și Europa ar putea veni dintr-o succesiune de presiuni diplomatice și concesii obținute treptat, care să producă în timp efecte similare unei reîmpărțiri a influenței geopolitice.

Goșu: Șansele unui mare târg încheiat la Shenzhen sunt mici

Într-o analiză postată pe Substack.com, Armand Goșu a evaluat scenariile unei noi reîmpărțiri a sferelor de influență la nivel mondial, după modelul Ialta 1945, cu accent pe riscul ca Ucraina să fie nevoită să accepte concesii care depășesc realitatea de pe câmpul de luptă.

Deși nu exclude complet posibilitatea unor acorduri între cei trei lideri mondiali, istoricul consideră că o înțelegere spectaculoasă, prin care Washingtonul și Beijingul să susțină planul Kremlinului pentru Ucraina, este puțin probabilă.

Șansele unui mare târg încheiat la Shenzhen sunt, așadar, mici. (...) Astăzi, niciunul dintre cei trei nu-și poate impune voința: America nu a îngenuncheat Iranul,

China nu a găsit soluția pentru Taiwan, iar armata rusă, după mai bine de patru ani și jumătate, se luptă încă pentru orașe din Donbas.

Rusia speră să obțină cu sprijinul lui Trump la negocieri ceea ce nu a putut câștiga pe front.

a declarat Armand Goșu, istoric.

Mai periculoasă ar putea fi însă o variantă graduală, în care presiunile diplomatice, restricțiile și acordurile bilaterale să producă, în timp, efecte asemănătoare unei reîmpărțiri a sferelor de influență.

Pericolul real este varianta lentă: o succesiune de presiuni, restricții și afaceri pe canalul bilateral, la capătul căreia Ucraina ar fi împinsă să accepte ceea ce nu a pierdut militar, iar Europa ar fi pusă în fața faptului împlinit.

A. Goșu.

Armand Goșu: De ce comparația cu Ialta din 1945 trebuie privită cu prudență

Istoricul atrage atenția că imaginea consacrată a Conferinței de la Ialta nu reflectă în totalitate realitatea istorică.

Ialta reală seamănă puțin cu mitul ei. În februarie 1945, cei trei nu au trasat sfere de influență pe hartă; au semnat chiar Declarație asupra Europei eliberate, care promitea alegeri libere. Împărțirea o făcuse deja Armata Roșie, ajunsă pe Oder, iar România avea să afle cât valorează declarația în mai puțin de o lună, când Vîșinski a impus la București guvernul dr. Groza. Ialta a consfințit un raport de forțe creat de armate victorioase.

argumentează istoricul Armand Goșu.

În prezent, situația internațională este diferită, iar istoricul identifică mai mulți factori care ar putea împiedica materializarea unui scenariu de tip "Ialta 2.0".

Un prim obstacol este maximalismul Kremlinului: pretențiile Moscovei, inclusiv solicitarea ca Finlanda să iasă din NATO, riscă să producă efectul opus celui urmărit de Vladimir Putin: consolidarea unității europene și apropierea statelor occidentale în fața amenințării rusești.

Un alt factor este situația politică internă din Statele Unite. Goșu amintește de presiunile politice și de posibilele anchete legate de restricțiile impuse armatei ucrainene, care ar putea limita libertatea de acțiune a administrației Trump. În același timp, situația de pe front reprezintă un element important în favoarea Ucrainei, în ecuația negocierilor,.

Analiza istoricului ia în calcul și o variantă cu final pozitiv a negocierilor dintre marile puteri. Ar fi vorba despre un acord care să includă o serie de măsuri care să-i permită lui Vladimir Putin să prezinte încheierea conflictului drept un rezultat diplomatic, fără să fie nevoit să recunoască public eșecul obiectivelor militare.

Există și o lectură mai puțin alarmistă. Un acord despre transparență militară, canale de criză și tratate bilaterale de neagresiune, fără drept de veto pentru Moscova, i-ar putea oferi lui Putin acoperirea de care are nevoie pentru a opri războiul fără să recunoască eșecul. Asemenea aranjamente au existat și în timpul Războiului Rece și nu au fost o capitulare.

.

Ar fi, practic, o recunoaștere simbolică a revenirii Rusiei în rândul marilor puteri care decid soarta lumii, însă rezultatele concrete ar putea fi mult mai limitate.

Joi seară vom avea cele două fotografii. Cea de la Shenzhen îi va da lui Putin imaginea dorită și, foarte probabil, nimic din substanța ei.

Iluziile Ialta 2.0 nu sunt însă inofensive. Un lider convins că i se recunoaște dreptul de a împărți lumea nu are motive să oprească un război care, în ochii lui, tocmai începe să dea roade; în acest sens, oferta americană riscă să prelungească războiul pe care pretinde că îl încheie.

a avertizat istoricul Armand Goșu.
Distribuie articolul

Urmărește știrile Realitatea.NET și pe Google News

Mai multe știri din Extern