Cele două cutremure care au lovit Venezuela pe 24 iunie au provocat moartea a cel puțin 235 de oameni. Seismele au fost printre cele mai devastatoare din ultima perioadă, nu doar din cauza magnitudinii, ci și din cauza felului în care au fost afectate clădirile. Primul cutremur a avut magnitudinea 7,2, iar al doilea, produs la mai puțin de un minut distanță, a avut magnitudinea 7,5.
Specialiștii spun că apropierea celor două seisme a amplificat efectele. Multe clădiri au fost avariate de primul cutremur, iar al doilea le-a prins deja slăbite. În aceste condiții, unele imobile s-au prăbușit ulterior, ceea ce a dus la un bilanț foarte grav. Cu alte cuvinte, nu magnitudinea singură explică dezastrul, ci combinația dintre două cutremure puternice, clădiri vulnerabile și o zonă cu risc seismic ridicat.
Nordul Venezuelei, o zonă cu risc seismic mare
Partea de nord a Venezuelei este una dintre cele mai active zone seismice din Caraibe. Acolo se întâlnesc două plăci uriașe ale scoarței terestre, placa caraibiană și placa sud-americană. Acestea se mișcă lent, dar continuu, una pe lângă cealaltă. Deplasarea este de aproximativ un centimetru pe an, însă, în timp, această mișcare poate acumula cantități foarte mari de energie.
Tensiunea nu se adună într-o singură fractură, ci într-o rețea mai largă de falii. Cea mai importantă este sistemul Boconó-San Sebastián-El Pilar, care are aproximativ 1.300 de kilometri lungime. Când rocile nu mai pot suporta energia acumulată, acestea cedează brusc de-a lungul faliei. Așa apar cutremurele.
Seismele s-au produs pe falia San Sebastián
Cele două cutremure au avut loc de-a lungul faliei San Sebastián, una dintre cele mai importante din acest sistem seismic. Ruptura s-a produs la o adâncime de 10-20 de kilometri, ceea ce înseamnă că a fost relativ superficială. Acest detaliu contează mult, pentru că un cutremur produs mai aproape de suprafață poate provoca pagube mai mari decât unul aflat la adâncime mai mare.
În acest caz, cele două părți ale faliei au alunecat orizontal una față de cealaltă. Falia este bine cunoscută de seismologi și a provocat, de-a lungul timpului, cutremure puternice. În Venezuela au fost înregistrate seisme devastatoare în 1641, 1812, 1900 și, mai recent, în 1967. Evenimentul din 24 iunie se înscrie, astfel, într-o istorie lungă a activității seismice din această regiune.
De ce două cutremure apropiate au produs efecte atât de grave
Succesiunea rapidă a două cutremure de mare magnitudine este unul dintre elementele care fac acest caz special. Specialiștii vorbesc în astfel de situații despre o secvență seismică rapidă sau despre o „dublă”. Practic, terenul și clădirile nu au avut timp să se stabilizeze după primul seism. Al doilea cutremur a venit imediat și a lovit o zonă deja afectată.
Analizele datelor seismice sunt încă în desfășurare, iar specialiștii au nevoie de timp pentru a stabili exact cum s-a produs această succesiune. Cert este că efectele nu au fost date doar de cifrele magnitudinii. O clădire poate rezista diferit în funcție de cum a fost construită, cât de veche este, cât de bine a fost întreținută și cât de aproape se află de zona de ruptură.
Un alt factor important este starea clădirilor. Majoritatea imobilelor din Caracas și La Guaira nu respectă criteriile moderne de protecție antiseismică. Asta înseamnă că pot apărea prăbușiri chiar și la cutremure care, în alte țări mai bine pregătite, ar produce pagube mai mici. În zonele cu risc seismic, felul în care sunt construite clădirile poate face diferența dintre un cutremur puternic și o tragedie.
Se estimează că aproximativ 80% din populația Venezuelei locuiește în apropierea celor mai periculoase falii. În plus, multe clădiri din sectorul locativ social sunt construite foarte aproape unele de altele. Acest lucru crește riscul unui efect de tip „domino”, în care prăbușirea unei clădiri poate afecta și imobilele din jur. Într-un oraș aglomerat, urmările pot deveni rapide și greu de controlat.
Problemele economice au afectat întreținerea infrastructurii
Venezuela se confruntă de ani de zile cu probleme economice grave, iar acestea au afectat și întreținerea infrastructurii. Clădirile vechi, rețelele electrice, conductele de gaz și alte elemente esențiale au devenit mai vulnerabile în fața unui cutremur puternic. Seismele au avariat rețelele electrice și conductele de gaz, iar în unele zone au izbucnit incendii. Aceste probleme au făcut intervențiile de salvare și mai dificile.
În anumite cazuri, echipele de intervenție nu au putut ajunge rapid la oamenii prinși sub dărâmături. Incendiile, clădirile prăbușite și infrastructura avariată au complicat operațiunile. De aceea, bilanțul nu ține doar de momentul cutremurului, ci și de ce se întâmplă după. Primele ore sunt esențiale pentru salvarea oamenilor blocați, iar orice obstacol poate reduce șansele de supraviețuire.
Japonia arată cât de mult contează pregătirea
Cutremurele nu pot fi oprite, dar efectele lor pot fi reduse prin pregătire. Specialiștii dau exemplul Japoniei, unde seisme de magnitudine asemănătoare provoacă, de multe ori, pagube mult mai mici. Diferența nu stă doar în natură, ci mai ales în felul în care sunt construite clădirile și în modul în care autoritățile se pregătesc pentru astfel de situații.
Japonia are norme stricte de construcție, actualizate frecvent pe baza datelor seismice. Țara se bazează și pe o rețea extinsă de monitorizare în timp real, legată de un sistem de alertă eficient. Compararea cutremurelor doar după magnitudine poate fi înșelătoare, pentru că pagubele depind de multe lucruri. Contează adâncimea, tipul faliei, densitatea populației, starea clădirilor și rapiditatea intervenției.
Dezastrul din Venezuela arată că riscul seismic nu ține doar de magnitudine
Cutremurele din Venezuela au fost puternice, dar tragedia a fost amplificată de vulnerabilitatea clădirilor și de condițiile din teren. Două seisme produse aproape unul după altul au lovit o zonă cunoscută pentru activitate seismică intensă. Clădirile nepregătite pentru astfel de mișcări, infrastructura fragilă și dificultățile din intervențiile de salvare au făcut ca efectele să fie mult mai grave.
De aceea, geologii atrag atenția că magnitudinea nu spune singură întreaga poveste. Un cutremur devine cu adevărat devastator atunci când lovește o zonă nepregătită. În cazul Venezuelei, combinația dintre falia activă, seismele succesive, clădirile vulnerabile și infrastructura afectată a transformat un eveniment natural într-o tragedie majoră.
