Uniunea Europeană întâmpină obstacole în ceea ce priveşte stabilirea unei reţele de securitate unice. Acest lucru are ca principală cauză diferenţele care intervin în cazul celor 28 de state în ceea ce priveşte priorităţile, resursele şi nivelul de expertiză în cazul terorismului şi crimelor la nivel mondial. Ţările mari, cum ar fi Franţa, Marea Britanie şi Germania, au experienţă în ceea ce priveşte lupta antiteroristă şi dispun şi de resursele materiale pentru a-şi permite menţinerea unor dispozitive şi organisme sofisticate de combatere a terorismului. Acest lucru nu se aplică în cazul statelor mici, care dispun de bugete reduse.
Alături de îngrijorarea de natură economică, devenită o piatră de încercare pentru cele mai multe agenţii de securitate din lume, statele din UE reclamă şi aspectul legat de libera circulaţie între ţările membre. În orele imediat următoare atacurilor de la Bruxelles, mai multe guverne din UE au afirmat că ţările membre ar trebui să facă schimb de mai multe informaţii referitoare la posibilele ameninţări privitoare la securitate. La fel s-a cerut şi imediat după atacurile de la Paris.
Ministrul german de interne, Thomas de Maiziere a dezvăluit că guvernele Uniunii nu doresc să facă acest schimb de informaţii cu vecinii lor şi că UE şi guvernele naţionale au baze de date separate care nu sunt niciodată puse cap la cap.
Citeşte continuarea pe Gândul.info.
