Între iulie 2023 și mai 2024, vârful său s-a ridicat cu aproximativ 9 centimetri, potrivit unui raport publicat de Il Messaggero. Deși această schimbare este insesizabilă cu ochiul liber, pentru experți reprezintă un semnal important, scrie Il Messaggero.
Avertisment din spațiu Umflarea vulcanului Taftan, care are 3.940 m înălțime, a fost detectată cu ajutorul tehnologiei radarului satelitar InSAR, utilizând datele furnizate de sateliții Sentinel-1. Aceștia pot măsura chiar și cele mai mici deformări ale solului, până la nivel milimetric.
Specialiștii au observat că ridicarea s-a concentrat aproape de vârf și nu s-a diminuat rapid, ceea ce indică faptul că presiunea din interiorul vulcanului nu a fost eliberată complet. Potrivit datelor analizate, sursa acestei activități se află la o adâncime relativ mică, între 490 și 630 de metri.
În loc să fie vorba de mișcări directe ale magmei, experții consideră că acumularea de gaze și fluide fierbinți în sistemul hidrotermal al vulcanului este cauza principală. Rezervorul principal de magmă se află mult mai adânc, la peste 3 kilometri sub suprafață, însă gazele eliberate de acolo ar putea fi responsabile pentru creșterea presiunii în straturile superioare. Vulcanul Taftan, din Iran, nu are erupții documentate în timpuri istorice. Ce pericole ar putea apărea Deocamdată, experții nu au identificat semne care să indice o erupție iminentă.
Totuși, cel mai probabil risc îl reprezintă exploziile freatice, cauzate de transformarea rapidă a apei în abur din cauza căldurii intense.
Într-un astfel de scenariu, orașul Khash, situat la aproximativ 50 de kilometri de Taftan, ar putea fi afectat de emisiile de gaze sau de alte fenomene generate de o activitate vulcanică intensificată. Este un „semnal de alarmă”, nu o situație de urgență, avertizează specialiștii, subliniind că vulcanul trebuie monitorizat îndeaproape. Vulcani care par adormiți Situația de la Taftan ne reamintește că vulcanii „adormiți” nu înseamnă că aceștia sunt „inactivi”. Istoria geologică a arătat că vulcanii pot trece prin perioade de inactivitate care durează zeci sau chiar sute de mii de ani, înainte de a reveni la viață.
Exemple similare pot fi găsite și în Italia, unde vulcani subacvatici precum Marsili, cel mai mare din Europa ca dimensiune, sau complexul Palinuro, sunt atent monitorizați. Deși nu sunt la fel de vizibili ca vulcanii Etna sau Vezuviu, acești giganți ascunși acumulează energie în tăcere, iar activitatea lor poate avea consecințe semnificative.
