Un reputat arheolog din România s-a stins din viață

Cei care au cunoscut-o au avut numai cuvinte de laudă. Zaharia Covacef și-a dedicat 40 de ani din viață numai Muzeului de Istorie, scrie replicaonline.ro.

"Am putea spune, fără să greșim, că viața Zahariei Covacef s-a împletit cu cea a muzeului în care a pășit pentru prima dată pe 1 septembrie 1967. De atunci și până astăzi (chiar și după pensionarea forțată din septembrie 2004) colega Zaharia Covacef nu a părăsit muzeul căruia i s-a dedicat total", notează arheologul Gheorghe Papuc, director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța între anii 2002 - 2004 și director adjunct în perioadele: 1989 - 2002 și 2004 - 2010), în revista Pontica.

"Zaharia Covacef, pentru cei apropiați Zizi, s-a născut pe 5 iunie 1942 la Botoșani, într-o familie de aromâni veniți din Grecia", mai spune Papuc.

Copilăria ei a fost marcată de nesiguranța datorată războiului și domiciliului forțat la care a fost obligată familia. După liceul început la Brăila și continuat la București, Zaharia Covacef a urmat, din 1959, cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității din București. După terminarea facultății și doi ani în învățământ, a urmat etapa cea mai bogată a activității sale: la 1septembrie 1967 a fost angajată de Vasile Canarache, la sugestia lui Adrian Rădulescu, îndrumător cu studii superioare la Muzeul de Arheologie din Constanța.

A urcat toate treptele profesionale: muzeograf, muzeograf principal, cercetător III, II, I, șef de secție. În toți acești ani s-a dedicat cu pasiune activităților din muzeu: îndrumare, conferințe și săpături de salvare (în Constanța, Mangalia, Agigea - pe traseul Canalului de navigație Dunăre - Marea Neagră, la Castelu - pe traseul Gazoductului Rusia - Bulgaria), explică cunoscutul arheolog. Zizi a participat la numeroase periegheze și la peste 40 de campanii de cercetări pe diverse șantiere arheologice - fie ca membru în colectiv, fie conducând anumite sectoare: Sacidava, județul Constanța (1969), Cetatea Tropaeum Traiani, comua Adamclisi (1972), castrul de la Bucium - Sălaj (1973), Cetatea Capidava (1973). Aici i-a rămas sufletul.

Din anul 1975 a preluat conducerea cercetărilor din sectorul de est al cetății cu rezultate remarcabile. Din anul 2003 a fost responsabilul științific al șantierului după 90 de ani -, săpăturile la cetatea Ulmetum, conducând lucrările din sectorul de vest.

Prin tot ceea ce a făcut a fost un om devotat muzeului. A participat la numeroase cursuri de specializare în țară și străinătate; a susținut peste 90 de comunicări la manifestări științifice de profil din țară și străinătate (...), explică fostul său coleg Gheorghe Papuc. Activitatea științifică de teren a fost completată de cea de cercetare de cabinet: s-a preocupat de studierea artei sculpturale romane, temă care i-a prilejuit și realizarea unei valoroase teze de doctorat - Arta sculpturală în Dobrogea romană. Secolele I-III p. Chr. -, susținută la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității Babeș - Bolyai din Cluj-Napoca. Ca lucrător de muzeu a colaborat la realizarea expozițiilor de bază la Constanța și Capidava - (Antiquarium-ul de aici, din păcate, a fost desființat), sau a unor expoziții tematice (cu fișele materialelor inserate acestora): 1994 - Goldhelm, Schwert und Silberschatze; Cercetări arheologice și achiziții recente ale Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța - 2002, a conchis Gheorghe Papuc.

A predat Paleografia Româno - Chirilică la Liceul Mihai Eminescu și la Universitatea Ovidius. Din anul 1990 s-a implicat într-o serie de activități conexe susținând cursuri de Arheologie și Paleografie româno - chirilică la Liceul Mihail Eminescu din Constanța. Până în anul 2003 a predat paleografia româno - chirilică la Facultățile de Istorie și Teologie din cadrul Universității Ovidius Constanța; din 1991 a condus practica arheologică a studenților acelorași facultăți constănțene, pe șantierul cetății Capidava.