Turcii folosesc acest condiment în aproape toate mâncărurile. Motivul este uimitor

Sumacul se obţine din fructele uscate şi mai pisate ale unei plante (Rhus Coraria), ce creşte în regiunea mediteraneeană şi în unele zone ale Asiei Centrale. Condimentul obţinut are o culoare roşu-purpuriu şi un gust acrişor, fructat, care devine uşor iute după ce îl ţii mai mult pe limbă.

Este un ingredient de baza al bucătariei arabe, al celei din Turcia, Grecia sau Liban, dar este regăsit uneori şi în bucătăria altor ţări precum Spania şi Italia sau India.

Sumacul poate fi folosit la mixuri de condimente pe care urmează să le puneţi pe carnea (în special pui, miel, peşte, fructe de mare) ce urmează să fie friptă pe grătar sau preparată la cuptor, precum şi la sosurile pentru marinate.

Poate fi presărat şi în tocăniţe (cu carne sau legume), la supe sau dressing-uri pentru salate, unde poate fi un bun înlocuitor pentru lămâie sau oţet. Sumacul se adaugă şi în kebab, orez sau hummus.

În plus, sumacul este şi un bun remediu natural, fiind bogat în vitamina C şi antioxidanţi: tratează gripele, răcelile, bronşitele, previne bolile cardiovasculare şi boli precum cancerul, Alzheimer, artrita, cataracta. De asemenea, este un bun agent de reglare al tranzitului intestinal şi previne şi tratează hiperglicemia, diabetul şi obezitatea.