Omanul avertizează oficial Uniunea Europeană că Strâmtoarea Ormuz nu va mai reveni niciodată la realitatea de dinaintea războiului, punând în pericol rutele globale de aprovizionare. Conform unor surse citate de Bloomberg, autoritățile de la Muscat au transmis liderilor europeni că noua ordine geopolitică din regiune ar putea include taxarea obligatorie a tuturor navelor comerciale care tranzitează acest punct maritim strategic, o măsură ce riscă să scumpească masiv transportul de petrol și gaze.
Sultanatul Oman a pus oficialii europeni în fața unei realități sumbre, avertizând că Strâmtoarea Ormuz — una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei — nu va mai reveni niciodată la statu-quo-ul de dinaintea războiului. Potrivit unor surse diplomatice citate de Bloomberg, autoritățile de la Muscat au transmis la Bruxelles că navele comerciale și tancurile petroliere care tranzitează zona ar putea fi supuse unor noi sisteme de taxare.
Deși oficialii omanezi au dat asigurări că vor respecta întotdeauna dreptul maritim internațional, aceștia au explicat că noile costuri ar putea fi mascate sub forma unor taxe pentru servicii conexe, cum ar fi depoluarea strâmtorii sau asistarea navelor în navigare. Pentru a-și pune planul în aplicare, Omanul analizează deja modelele utilizate în alte puncte strategice de pe glob, printre care și Strâmtoarea Malacca din Asia, unde țările riverane percep sume specifice pentru servicii de securitate și navigație, fără ca transportul maritim să fie taxat obligatoriu la simpla trecere.
Presiunea sufocantă a Iranului și îngrijorarea puterilor occidentale
Anunțul a declanșat o alertă majoră la Washington, Londra, Paris și în capitalele arabe din Golf. Există temeri profunde că Omanul va institui un sistem comun de control și taxare împreună cu Iranul, țară cu care împarte granițele maritime ale strâmtorii. Teheranul, care a blocat parțial ruta începând cu luna februarie prin atacuri cu rachete, drone și minare navală ca răspuns la bombardamentele americano-israeliene, insistă acum, în cadrul negocierilor de pace, că traficul maritim trebuie gestionat în regim de co-autoritate cu Muscatul.
În spatele ușilor închise, diplomații din Oman au recunoscut în fața partenerilor europeni că acționează sub o presiune uriașă din partea Teheranului. Republica Islamică rămâne principala forță militară din Golful Persic, în ciuda pagubelor suferite în conflict, iar în timpul ostilităților nu a ezitat să lanseze proiectile inclusiv deasupra teritoriului omanez. Analiștii avertizează că Omanul, supranumit în trecut „Elveția Orientului Mijlociu” pentru neutralitatea sa istorică, se află acum într-o poziție imposibilă, prins între ciocanul iranian și nicovala intereselor strategice ale Statelor Unite.
Diplomație de criză: Emmanuel Macron îl primește la Paris pe sultanul Haitham bin Tariq
Pentru a preveni un blocaj economic global, marile puteri au intensificat presiunile diplomatice. Președintele francez Emmanuel Macron are programată o întâlnire de urgență la Paris cu liderul Omanului, sultanul Haitham bin Tariq. Discuțiile se vor concentra exclusiv pe securitatea rutelor maritime din Orientul Mijlociu, Parisul insistând că stabilitatea economică mondială depinde în mod direct de trecerea liberă, sigură și necondiționată prin Strâmtoarea Ormuz.
Miza este una uriașă: introducerea oricăror tarife în această zonă prin care se transportă o cincime din consumul mondial de petrol și volume masive de gaze naturale lichefiate ar putea costa industria de profil zeci de miliarde de dolari anual. Guvernele occidentale și marii exportatori din regiune, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, au transmis deja avertismente ferme, subliniind că un astfel de precedent reprezintă o încălcare flagrantă a legislației maritime internaționale.
Semnale contradictorii de la Muscat și riscul unui „haos global” în transportul maritim
Poziția oficială a Omanului rămâne însă ambiguă, sultanatul transmițând mesaje contradictorii într-un interval de doar câteva zile. După ce a emis o declarație comună cu Iranul privind gestionarea costurilor căii navigabile, Omanul s-a reorientat rapid și a semnat un document inițiat de SUA și Consiliul de Cooperare al Golfului, prin care se respingea categoric orice tentativă de control sau taxare a strâmtorii. De altfel, aflat în vizită în Bahrain, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, a salutat inițial acest gest, numindu-l o veste bună.
Cu toate acestea, tensiunile rămân la cote maxime. Iranul a cerut deja ca toate navele care traversează strâmtoarea să solicite asigurare obligatorie de la Teheran, avertizând că polițele vor fi gratuite pentru o perioadă de doar 60 de zile. Washingtonul a reacționat dur prin vocea lui Marco Rubio, care a condiționat semnarea unui acord de pace permanent cu Iranul de menținerea strâmtorii libere de orice taxe. Oficialul american a avertizat că, dacă Iranului i se va permite să pună biruri pe transportul maritim, și alte guverne vor proceda la fel cu strâmtorile lor naționale, ceea ce va arunca întregul comerț mondial într-un haos total.
Deși fluxurile de petrol au înregistrat o ușoară creștere după ce președintele Donald Trump a semnat un armistițiu provizoriu cu Iranul, provocând o scădere a prețurilor la țiței, riscurile de securitate sunt departe de a fi dispărut. Un incident recent, în care portcontainerul „Ever Lovely” a fost lovit direct în strâmtoare, l-a înfuriat pe liderul de la Casa Albă, care a catalogat atacul drept o încălcare prostească a acordului, demonstrând că stabilitatea în Strâmtoarea Ormuz atârnă, în continuare, de un fir de ață.
