_547b5c93a7.jpg)
Descoperirea, care contrazice unele ipoteze oficiale formulate în timpul crizei sanitare, ridică semne de întrebare cu privire la acuratețea datelor folosite pentru deciziile guvernamentale din acea perioadă.
Doar 14% dintre testele pozitive confirmau o infecție reală
Analiza s-a bazat pe datele puse la dispoziție de „Laboratoarele acreditate în medicină” (ALM), la solicitarea Institutului Robert Koch (RKI). Concluzia cercetătorilor a fost că doar 14% – posibil chiar doar 10% – dintre rezultatele pozitive obținute prin testele PCR reflectau o infecție efectivă cu virusul SARS-CoV-2.
„În Germania, un consorțiu de laboratoare acreditate de autorități (ALM) a acoperit aproximativ 90% din toate testele PCR pentru coronavirusul 2 al sindromului respirator acut sever (SARS-CoV-2), în timpul pandemiei COVID-19 (martie 2020 până în ianuarie 2023), și, de asemenea, a efectuat teste serologice în masă pentru anticorpii IgG până în mai 2021. Am analizat evoluția săptămânală observată de ALM a fracțiunilor pozitive ale testelor PCR și IgG (…) Valoarea de 0,14 găsită pentru parametrul de scalare ajustat înseamnă că doar 14% dintre cei care au fost testați pozitiv la PCR au fost efectiv infectați cu SARS-CoV-2.“
Ipoteza „test PCR pozitiv = infecție” nu se confirmă științific
Potrivit studiului, echivalarea automată a unui test PCR pozitiv cu o infecție confirmată nu are fundament științific solid. Cu toate acestea, pe durata pandemiei, această interpretare a fost folosită ca bază pentru numeroase decizii politice și restricții.
„Rezultatele noului studiu sunt în contradicție flagrantă cu declarațiile recente, ale virologului Christian Drosten, în comisia de anchetă din Saxonia, potrivit cărora fiecare test PCR pozitiv este echivalent cu o infecție.“, scrie Universitat-Koblenz.
Controverse juridice și politice privind Legea protecției împotriva infecțiilor
Cercetarea subliniază că, în perioada pandemiei, legislația germană privind protecția împotriva infecțiilor stipula explicit că doar un test PCR pozitiv putea constitui dovadă a unei infecții sau a unei vindecări. Testele de anticorpi, care ar fi putut demonstra cu mai multă precizie o infecție anterioară, au fost excluse prin lege. De asemenea, experții critică includerea „incidenței pe șapte zile” în același cadru legislativ, deoarece acest indicator a fost folosit ca fundament pentru măsuri restrictive care au afectat drepturile fundamentale ale cetățenilor.
„Această măsură depinde exclusiv de numărul de teste efectuate și, prin urmare, nu este un indicator obiectiv al incidenței infecției”, afirmă Michael Günther de la Universitatea din Stuttgart, autorul principal al studiului.
La rândul său, co-autorul Robert Rockenfeller, de la Universitatea din Koblenz, explică impactul creșterii volumului de testare asupra datelor oficiale: „Trecerea de la jumătate de milion, la două milioane și jumătate de teste pe săptămână, creează o incidență de cinci ori mai mare, doar prin numărul variabil, fără ca rata reală de infecție să se schimbe”.
Analiza științifică și implicațiile pentru viitoarele crize sanitare
Cercetătorii atrag atenția asupra unei dileme fundamentale: dacă, pe parcursul pandemiei, s-au folosit întotdeauna cele mai fiabile date și metode pentru a fundamenta deciziile majore în domeniul sănătății publice. Răspunsul la această întrebare va fi decisiv nu numai pentru analiza istorică, ci și pentru încrederea în politică și știință în gestionarea crizelor viitoare, se precizează în comunicatul Universitat-Koblenz.
Studiul coincide cu debutul anchetei parlamentare privind pandemia
Rezultatele cercetării vin exact în momentul în care Bundestagul german a constituit o comisie de anchetă menită să analizeze modul în care au fost gestionate provocările pandemiei. Contextul sporește interesul public față de concluziile oamenilor de știință, într-o perioadă în care Germania încearcă să reevalueze deciziile și datele care au stat la baza măsurilor adoptate între 2020 și 2023.
