_547b5c93a7.jpg)
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că persoanele care susțin că au fost afectate de vaccinarea anti-COVID-19 pot solicita despăgubiri nu doar prin legea specială privind produsele cu defecte, ci și pe baza prevederilor Codului Civil referitoare la răspunderea delictuală.
Conform Deciziei nr. 525 din 18 martie 2025, publicată în octombrie 2025, regimul special din Legea nr. 240/2004 nu împiedică acțiunile bazate pe art. 1349 și 1357 Cod Civil atunci când reclamantul semnalează posibile conduite greșite ale altor entități, diferite de producător. ÎCCJ a respins recursurile depuse de Ministerul Sănătății și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, menținând decizia Curții de Apel care ceruse analiza excepțiilor privind calitatea procesuală pasivă și luând în considerare răspunderea delictuală subsidiară.
„În stabilirea răspunderii producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, prevederile art. 9 din Legea nr. 240/2004 recunosc expres posibilitatea persoanei prejudiciate, de a acționa pentru repararea pagubei nu numai în temeiul legii speciale, împotriva producătorului produsului care a generat paguba, ci și în temeiul dispozițiilor de drept comun, împotriva altor persoane despre care afirmă că i-au cauzat prejudiciul, prin acțiunile sau inacțiunile culpabile ale acestora.
Astfel, în cazul în care reclamanta și-a fundamentat acțiunea nu numai pe dispozițiile Legii nr. 240/2004, ci și pe dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ., referitoare la răspunderea delictuală pentru fapta proprie, în mod corect instanța de apel a analizat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților inclusiv din perspectiva temeiului subsidiar invocat”, anunță ÎCCJ în comunicatul publicat pe portalul său.
Curtea supremă a pornit de la articolul 9 din Legea nr. 240/2004, care precizează că răspunderea pentru produse nu exclude alte forme de răspundere, contractuală sau extracontractuală. Astfel, faptul că este implicat un „produs” nu împiedică verificarea eventualelor fapte sau omisiuni ale altor entități, susceptibile de a fi analizate prin răspundere delictuală. De asemenea, ÎCCJ a subliniat că Strategia Națională de Vaccinare aprobată prin H.G. nr. 1031/2020 nu afectează calitatea procesuală pasivă, iar elementele de fond, cum ar fi vinovăția, fapta ilicită și legătura de cauzalitate, vor fi discutate ulterior.
Detalii despre dosar și implicații practice
Acțiunea a fost introdusă la 25 mai 2023 la Tribunalul Sălaj de reclamanta A., care a cerut daune morale de 100.000 de euro și prestații lunare pentru prejudiciu viitor, invocând tromboza apărută după administrarea vaccinului anti-COVID-19 produs de B., lot ABV2856, pe 2 martie 2021. Pârâți au fost Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Guvernul României și B. S.R.L., iar acțiunea a combinat Legea nr. 240/2004 cu art. 1349 și 1357 Cod Civil privind răspunderea pentru fapta proprie. Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca îndreptată împotriva unor persoane fără legitimare pasivă.
Curtea de Apel Cluj a răsturnat decizia, respingând excepțiile de lipsă a calității procesuale pasive pentru Stat, Ministerul Sănătății și Guvern și a trimis cauza spre rejudecare pe fond. Ministerul Sănătății și Statul Român au declarat recurs, invocând regimul special al răspunderii producătorului, dar ÎCCJ a respins criticile, confirmând obligația instanțelor de a analiza și temeiul delictual atunci când acesta este invocat subsidiar.
Decizia stabilește că aplicarea legii speciale nu exclude cererile întemeiate pe răspunderea civilă de drept comun și că analiza calității procesuale pasive trebuie realizată în raport cu părțile implicate, distinct de verificările pe fond. Distribuirea și vaccinarea în baza Strategiei Naționale nu împiedică verificarea unei eventuale omisiuni culpabile, cum ar fi nerespectarea obligației de retragere a unui lot din circuit.
Dosarul se întoarce la Tribunalul Sălaj pentru rejudecarea pe fond, cu administrarea probelor privind fapta ilicită, vinovăția, legătura de cauzalitate și întinderea prejudiciului. Hotărârea ÎCCJ asigură că ambele paliere de răspundere – special și de drept comun – vor fi examinate, consolidând efectivitatea dreptului la un remediu și accesul la justiție.
