Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox la 21 ianuarie.
Născut la Constantinopol, într-o familie aristocratică, Sfântul Maxim a deţinut funcţia de secretar imperial al împăratului Heraclie (610-641). După un timp însă a părăsit palatul imperial şi s-a retras la Mănăstirea Chrysopolis (Scutari), aproape de Constantinopol, îmbrăcând haina monahală (630)
Demersul său a venit în urma puternicelor controverse iscate de o nouă erezie hristologică - erezia monotelită; învăţătura susţinea că în Iisus Hristos nu a existat şi o voinţă umană, ci numai una divină, desfiinţând prin aceasta dogma Sfintei Treimi, adevărul fundamental al creştinismului, după care dumnezeirea sau esenţa lui Dumnezeu subzistă ca treime de persoane sau ipostasuri.
Împăratul Heraclie era nemulţumit de gravele tulburări stârnite în Imperiu de o altă erezie hristologică - monofizismul, care susţinea că Iisus Hristos a avut o singură fire, cea divină. Adepţii săi considerau că dogmele Bisericii cu care ei nu erau în totalitate de acord sunt susţinute de stat, prin urmare ei sunt împotriva acestuia sau cel puţin îl desconsideră.
Atitudinea acestora, lipsa lor de loialitate, ar fi avut drept consecinţă, în opinia împăratului Heraclie, cucerirea de către perşi a unor provincii, în timpul domniei regelui Chosroe II. De aceea, împăratul inaugurează o politică bisericească focalizată în găsirea unui compromis dogmatic care să-i mulţumească pe monofiziţi, în vederea unei Ťuniriť bisericeşti, care să aducă pacea în Imperiu.
Ca să pună capăt disputelor care frământau Biserica Răsăritului, împăratul Heraclie a dat în 638 un edict de credinţă ŤEkthesisť, care impunea cu asprime să se admită numai o voinţă în Iisus Hristos.
Odată cu apariţia monotelismului, în Imperiu tensiunea era extremă. În fruntea apărătorilor dreptei credinţe s-a aflat Sfântul Maxim Mărturisitorul, fost secretar al împăratului Heraclie, iar din anul 630, monah şi egumen.
În anul 645, în prezenţa guvernatorului imperial, Sfântul Maxim a avut în Africa o dispută publică cu fostul patriarh de Constantinopol (638-641; 654), Pir. Rezultatul a fost înfrângerea fostului patriarh.
