ntr-un moment de o sinceritate care frizează absurdul, președintele ANAF, Adrian Nicușor Nica, a dezvăluit recent, la evenimentul Tax EU, marea descoperire a anului 2026: Fiscul român nu este o instituție unitară, ci o federație de „baronate fiscale” județene. Se pare că, până acum, fiecare administrație locală a aplicat propriul set de reguli, propriul „plan de control” și, cel mai probabil, propria doză de imaginație în hărțuirea antreprenorilor.
„Surpriza” de la etaj: Președintele ANAF află de la televizor ce fac subalternii
Este de-a dreptul înduioșător să auzi de la șeful suprem al Fiscului că a fost „realmente surprins” să constate că fiecare județ face ce-l taie capul. Într-o țară în care e-Factura și e-Transport ar trebui să transforme totul în cristalin, aflăm că „planul de control” era, de fapt, un secret de stat păstrat cu sfințenie de fiecare inspector județean, pe care nici măcar președintele instituției nu-l cunoștea. Practic, ANAF recunoaște oficial că, până ieri, controalele abuzive au fost regula, nu excepția, iar analizele de risc au fost bazate pe „judecata profesională” a unor colegi care nici măcar nu și-o pot justifica.
Noua promisiune - Centralizarea haosului sub un singur steag
După ce ne-a explicat că subalternii săi au acționat pe criterii „doar de ei știute”, domnul Nica ne promite marea centralizare. Din acest an, „algoritmul” nu va mai fi județean, ci național. Ne este promis un tratament diferențiat pentru „contribuabilul onest”, un fel de specie pe cale de dispariție pe care ANAF promite să o mângâie pe creștet cu metodologii transparente.
Mai mult, Fiscul vrea să scoată la consultare publică punctele pe care urmează să le controleze. Adică, antreprenorul va afla de pe site-ul ANAF că va fi verificat la punctele A, B și C, într-un exercițiu de transparență care sună minunat pe hârtie, dar care probabil se va lovi de aceeași „judecată profesională” de neclintit a inspectorului de teren.
Contabilul cu 1.400 de firme și „Inactivul” neînțeles
Sarcasmul atinge cote maxime când președintele ANAF ne vorbește despre „eroii” din umbră: contabilii care gestionează 1.400 de firme la aceeași adresă, toate aflate în fraudă. În loc să ne întrebăm cum de sistemele digitale de ultimă oră ale ANAF nu au „țipat” la firma cu numărul 10 sau 100, ni se servește această anecdotă ca o justificare pentru asprimea viitoarelor controale.
Și, desigur, nu lipsește „certarea” antreprenorilor care nu înțeleg penalitatea inactivității. Dacă ești notificat și te superi, află că „ANAF face abuz doar acolo unde își asumă”, o nuanță subtilă care sugerează că abuzul este, de fapt, o formă de educație fiscală forțată.
Eficiența măsurată în luni: Inspectorul care „pare că mai stă vreo 6”
După ce a admis că un control poate dura 5 luni fără ca nimeni să știe pe ce se uită inspectorul (în afară de pereții firmei), șeful Fiscului promite „indicatori de eficiență”. Din 2026, timpul petrecut de inspector în sediul tău va fi măsurat în costuri. Rămâne de văzut dacă „eficiența” va însemna plecarea mai rapidă a controlului sau doar o metodă mai rapidă de a scrie amenda, ca să dea bine la indicatorii de performanță.
Concluzia? ANAF se reorganizează pentru a 74-a oară, recunoscând că până acum a funcționat pe bază de „improvizație județeană”. Antreprenorii sunt invitați să creadă că, de data aceasta, analiza de risc nu va mai fi o loterie, ci o știință exactă, girată centralizat de aceiași oameni care au fost „surprinși” de dezastrul de sub propriul nas.
