În 1932, proaspăt reîntors pe tronul României, regele Carol al II-lea a început să se preocupe de studiile fiului său, Marele Voievod de Alba Iulia, care ajunsese la vârsta de 11 ani. Ideea tatălui era foarte sănătoasă pentru educaṭia viitorului rege: să se formeze o clasă cu copii sănătoṣi ṣi inteligenṭi, recrutaṭi din toate categoriile sociale ṣi din toate provinciile României. Ei urmau să lucreze cu profesori de elită, într-un pavilion din incinta Palatului Regal.
Statutul clasei palatine, care a funcṭionat timp de ṣase ani, era echivalent ṣi cu un liceu civil ṣi cu unul militar deopotrivă. Profesorii erau de la Colegiul Sfântul Sava, dar erau ṣi ofiṭeri. Printre profesorii civili s-a aflat Dan Smântânescu, student ṣi secretar al istoricului Nicolae Iorga. Înregistrat în 1996 de Octavian Silivestru, profesorul Smântânescu, la acea dată ultimul dintre profesorii clasei palatine rămaṣi în viaṭă, ṣi-a amintit cu duioṣie de ṣcoala din incinta Palatului Regal.
„Carol al II-lea a făcut o școală specială, după tipul școlilor firești, normale, din patria noastră, o clasă specială pentru Marele Voievod [de Alba Iulia], în care a adus vreo 40 de copii din țară, câte doi din fiecare județ, proeminențe, premianți, copii de țărani și în mijlocul lor l-a strecurat și pe Mihai, cu obligația de a învăța carte românește. Iar profesorilor, regele Carol al II le-a dat această directivă, să n-aibă nici cea mai mică condescendență din faptul că în fața lor se află moștenitorul tronului ṣi să-l considere pur și simplu ca elev. Așa încât, Mihai era elev și profesorii îi spuneau pe nume, Mihai, cutare, nu-i spuneau Alteță Regală…
În catalog cum figura ?
Mihai.
Numai Mihai?…
Nu, Mihai de România… Mihai, atât!
Cum era această școală ?
Școala era situată într-o clădire, chiar în curtea din spatele actualului Palat Regal. În spate avea altă configurație, era o curte mare, o grădină, acolo era o casă cu parter și etaj. La etajul I era apartamentul intim al regelui Carol al II-lea, iar la parter erau clasele voievodului Mihai. Regele Carol nu locuia pe la diferite palate, Cotroceni sau altele, ci locuia aici, destul de modest, destul de…
Ce ne puteți spune despre ceilalți profesori de la această școală, ce personalități erau?
Fiecare din profesori au fost aleși dintre cele mai distinse cadre, fie de la Colegiul Sfântul Sava, fie diferite proeminențe de la diferite licee din București și din țară. Așa încât, el a avut a face numai cu profesori de elită, care aveau dispoziții de la Carol al II-lea ca să nu facă nici o distincție între Mihai și ceilalți elevi. Așa încât, n-a fost Mihai premiantul clasei, dar era un bun elev, conștiincios, întotdeauna cu lecțiile făcute, deși obligațiile lui erau multiple, erau enorm de multiple! Trebuia să facă față protocolului ca prinț moștenitor și-n același timp să învețe și carte.
Ce profesori mai predau la această școală?
Păi, la toate disciplinele aveau profesori, începând cu religia, era un preot… Am uitat numele lor, nu mai țin minte numele, au murit toți. Sunt singurul care mai supraviețuiesc!…
Acești profesori erau plătiți special sau făcea parte din obligațiile profesionale…?
Nu, acești profesori erau scutiți de obligațiile celelalte și veneau numai la clasa lui Mihai, numai la orele lui Mihai, erau profesori numai la școala lui Mihai. Erau repartizați aici ṣi în fiecare sărbătoare de Crăciun sau de Paști regele Carol îi invita la Castelul Peleș și le servea la câte o recepție, o masă, și le oferea câte un dar: cărți, stilouri, cei care erau fumători – tabachere, țigări etc.
Despre colegii de clasă ai regelui Mihai ce ne-ați putea spune?
Nu-mi aduc aminte decât de unul singur, [Mircea] Ionnițiu, care era și premiantul clasei și care era fiul – mi-aduc aminte că l-am și meditat! – era fiul directorului de la Librăria Cartea Românească, Ionnițiu, un om foarte distins, o familie aleasă, băiatul lui era coleg cu Mihai și pentru ca să fie bun la carte – era premiantul clasei – Ionnițiu m-a solicitat ca să-l și meditez. Și pentru că eram și eu împovărat de nevoi financiare, am acceptat: îmi plătea bine și îmi acorda diferite atenții, cărți etc. Am primit și l-am meditat și acest Ionnițiu a fost iubit foarte mult de către Mihai. După aceea a fost secretarul lui Mihai în străinătate.”
Sursa: interviu de Octavian Silivestru, 1996, citat de Rador
