Programul SAFE sau cum se îndatorează România pe mai multe generații pentru alții

România și Programul SAFE: Miliarde de euro din împrumuturi pentru tehnologie externă

România a reușit să acceseze unul dintre cele mai consistente pachete financiare din cadrul programului european SAFE, ocupând locul al doilea în topul beneficiarilor, după Polonia. Suma aprobată pentru București se ridică la 16,6 miliarde de euro, însă natura acestor fonduri generează controverse aprinse pe scena politică și economică. Spre deosebire de alte programe europene bazate pe granturi nerambursabile, SAFE funcționează pe principiul împrumuturilor pe termen foarte lung, cu o perioadă de rambursare ce se poate întinde până la 45 de ani. Această îndatorare masivă a statului român este privită cu scepticism de Opoziție, care susține că, în timp ce nota de plată rămâne în sarcina cetățenilor români, beneficiile economice reale migrează către industria de apărare a altor state.

Contrastul dintre strategiile naționale și modelul românesc

Analiza modului în care statele europene utilizează fondurile SAFE scoate la iveală strategii naționale bine conturate, axate pe dezvoltarea propriilor capacități de producție. Polonia, liderul programului cu 43,7 miliarde de euro, a ales să direcționeze contractele către grupul de stat Polska Grupa Zbrojeniowa și alte firme autohtone. Modele similare sunt aplicate de Germania, care finanțează giganți precum Rheinmetall sau KMW, Franța prin Thales și Airbus, sau Italia prin Leonardo și Iveco. În schimb, România a direcționat deja aproximativ 10 miliarde de euro către companii din Germania, Franța și Norvegia. Din pachetul de 8,33 miliarde de euro destinat strict contractelor militare, cea mai mare parte pleacă direct către producători străini, liderul detașat fiind grupul german Rheinmetall, care ar urma să primească 5,69 miliarde de euro pentru blindate, muniție și tehnică navală.

Tensiuni în Coaliție și lipsa de consultare a industriei autohtone

Implementarea programului SAFE a scos la suprafață breșe de comunicare majore la vârful puterii de la București. Deși ministrul Apărării, Radu Miruță, dă asigurări că România nu achiziționează echipamente depășite moral, alte voci din cadrul guvernării și din industria de profil reclamă o lipsă totală de transparență. Conducerea ROMARM a declarat oficial că industria națională de apărare nu a fost consultată cu privire la prioritățile acestui program, fapt ce alimentează temerile că fabricile românești vor fi excluse de la contractele majore. Mai mult, liderul PSD, Sorin Grindeanu, și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care a aflat despre detaliile programului, indicând faptul că deciziile s-ar fi luat într-un cerc restrâns, fără o coordonare reală între partenerii de coaliție.

Riscul de a deveni o simplă piață de desfacere

Criticile cele mai dure vin din partea senatorului Petrișor Peiu și a altor analiști economici, care avertizează că România face o greșeală strategică pe termen lung. Argumentul principal este că statul român se împrumută agresiv pentru a subvenționa, practic, dezvoltarea tehnologică și locurile de muncă din statele occidentale, în loc să condiționeze aceste sume de transferul de tehnologie către fabricile locale. În timp ce companii precum Airbus sunt menționate pentru proiecte de elicoptere, există temerea că România va rămâne doar un centru de asamblare sau o piață de desfacere, pierzând oportunitatea de a-și revitaliza propria industrie de profil. Cu un termen limită fixat pentru finalul lunii mai pentru semnarea primelor contracte, presiunea timpului și criza politică actuală par să favorizeze soluțiile de import în detrimentul reconstrucției industriale naționale.