Președintele, tras pe linie moartă la numirea șefilor de la Curtea Supremă. CCR a "împins pumnalul"

Competența președintelui României de numi judecătorii în funcțiile de președinte și vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) încalcă competența constituțională a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), se arată în motivarea deciziei Curții Constituționale a României (CCR) cu privire la modificările aduse Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Concluzia a survenit analizării criticilor de neconstituționalitate ale art.I pct.87 din lege, în sensul că reduc sau restrâng atribuțiile președintelui în procedura de numire în funcțiile de președinte, vicepreședintelui și președinți de secție de la ÎCCJ.

Articolul în cauză prevede, printre altele, că președintele și vicepreședinții ÎCCJ sunt numiți de președintele României, la propunerea Secției pentru judecători a CSM, iar șeful statului nu poate refuza numirea în aceste funcții. În schimb, președinții de secții sunt numiți de Secția pentru judecători a CSM, la propunerea președintelui ÎCCJ.

"Curtea constată că autorii obiecției de neconstituționalitate pornesc de la premisa că numirea în aceste funcții este o atribuție a Președintelui României; în acest context, se apreciază că eliminarea Președintelui României din această procedură de numire pentru președinții de secție de la Înalta Curte de Casație și Justiție încalcă art.94 lit.c), art.125 alin.(2) și art.134 alin.(1) din Constituție. (...) Curtea reține că art.125 alin.(2) din Constituție prevede că 'propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice'. Prin urmare, se constată că textul constituțional este univoc și oferă o unică soluție normativă în privința autorității competente să dispună promovarea judecătorilor în funcții de conducere, fără a face distincție în funcție de ierarhia instanțelor judecătorești", se precizează în motivarea publicată marți pe site-ul CCR.

CCR a reținut, de asemenea, că potrivit art.134 alin.(1) din Constituție, CSM propune președintelui României "numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii", textul constituțional referindu-se la propunerea de numire în funcția de judecător sau procuror, și nu în funcția de conducere.

"Prin urmare, coroborând art.125 alin.(2) și art.134 alin.(1) din Constituție, Curtea constată că promovarea judecătorilor atât în funcții de execuție, cât și în funcții de conducere, se realizează de Consiliul Superior al Magistraturii. În aceste condiții, art.I pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) și (8)] din lege, normativizând competența Președintelui României de a promova judecătorii, respectiv de a-i numi în funcțiile de președinte și vicepreședinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție, încalcă competența constituțională a Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune promovarea în funcție a judecătorilor, astfel cum aceasta rezultă din coroborarea art.125 alin.(2) și art.134 alin.(1) din Constituție", se arată în motivarea prezentată de Agerpres.

În consecință, CCR a constatat că art.I pct.87 [cu referire la art.53 alin.(1), (2), (7) și (8)] din lege este neconstituțional, fiind contrar art.125 alin.(2) din Constituție. În schimb, promovarea și numirea judecătorilor în funcția de președinte de secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție de către CSM, reglementată de art.I pct.87 [cu referire la art.53 alin.(9) teza întâi și alin.(10)] din lege, nu încalcă art.94 lit.c) din Constituție.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate referitoare la modul de numire în funcțiile de conducere de la Parchetul General, DNA și DIICOT, instanța constituțională a constatat că președintele "nu are nicio atribuție constituțională expresă care să justifice un drept de veto în această materie".

"Având în vedere caracterul bicefal al autorității executive, legiuitorul a optat pentru o procedură în cadrul căreia Guvernul și Președintele să conlucreze. Rolul central în această ecuație îl are însă ministrul justiției, sub autoritatea acestuia funcționând procurorii constituiți în parchete. (...) Prin urmare, dacă legiuitorul organic a ales o asemenea procedură de numire, menținând un veto prezidențial limitat la refuzarea unei singure propuneri de numire în funcțiile de conducere prevăzute la art.54 alin.(1) din lege, el a respectat rolul constituțional al ministrului justiției în raport cu procurorii, Președintelui conferindu-i-se atribuția de numire în considerarea solemnității actului și a necesității existenței unei conlucrări și consultări permanente în cadrul executivului bicefal. Prin urmare, nu se poate susține încălcarea art.94 lit.c) din Constituție", mai arată CCR.

CCR a constatat, pe 30 ianuarie, că Legea pentru modificarea și completarea Legii 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor este, în ansamblul său, constituțională în raport cu criticile formulate.

Potrivit unui comunicat al CCR transmis AGERPRES, Plenul CCR a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată și a constatat că dispozițiile mai multor articole din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, precum și legea, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Conform aceleiași surse, Curtea a respins de asemenea, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate privind dispozițiile art.I pct.77 (cu referire la art.52 alin.(3)), pct.108 (cu referire la art.62 alin.(12) și (13)) și pct.112 )(cu referire la art.623) din același act normativ.

Pe de altă parte, Plenul CCR a constatat că mai multe articole din actul normativ, precum și sintagmele "comisiile speciale parlamentare pentru controlul activităților serviciilor de informații", "informare conformă", "precum și procedurile judiciare", "ori la alte autorități publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică numite", "precum și la instituții ale Uniunii Europene sau organizații internaționale, la solicitarea Ministerului Justiției", "nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute la art.5 și art.8" și "funcția de ministru al Justiției" sunt neconstituționale.

În comunicat se precizează că mai multe decizii, printre care și cea privind constituționalitatea legii în ansamblul său, au fost luate cu majoritate de voturi, în cazul altor texte fiind înregistrată unanimitate de voturi.