Panică la ONG-uri, după proiectul AUR din parlament. De ce se tem

Reprezentanții mai multor ONG-uri din apropierea puterii acuză că inițiativa amintește de modelul aplicat de Viktor Orban în Ungaria, unde organizațiile finanțate din străinătate au fost obligate să înregistreze plățile și au fost etichetate public.

În urma legii propuse de AUR, organizațiile non-guvernamentale au ieșit să conteste lege. Carmen Uscatu, asociata Oanei Gheorghiu la ONG-ul Dăruiește Viață, spune că ”societatea civilă va dispărea”.

Aceasta a precizat într-o postare și că legea AUR ar putea duce chiar la hărțuirea publică. Societatea Civilă a cerut transparență financiară din partea funcționarilor publici, politicienilor și altor categorii profesionale, acum, reprezentanții ONG-urilor sunt revoltați că trebuie să arate sursa milioanelor de euro pe care le încasează anual.

Publicațiile din România mai scriu că lipsa transparenței poate ascunde inclusiv intrări de „bani negri” care ulterior ies „curați”, invocând exemple europene și riscuri legate de spălarea banilor sau chiar finanțarea terorismului.

Scheme de spălare de bani în spatele unor ONG-uri

Mai multe exemple din Europa arată cum ONG-uri caritabile sau activiste au fost folosite în scheme de spălare de bani sau chiar pentru finanțarea terorismului. Aceste cazuri au determinat Parlamentul European să ceară mai multă transparență privind sursele de finanțare și circuitul banilor din organizațiile non-guvernamentale.

Deși organizațiile non guvernamentale au încercat de-a lungul timpului să facă politica țării și să pună presiune prin proteste, convocând „vocea societății”, acum, lucrurile stau altfel.
ONG-urile din țara noastră, apropiate de mișcarea #rezist și susținute de USR, acuză, acum, un atac direct asupra societății civile și cer blocarea legii în Parlament. Susținătorii proiectului spun însă că lipsa transparenței poate transforma ONG-urile într-o adevărată „mașină de spălat bani”.

Potrivit presei, fonduri provenite din fraude, corupție sau alte activități ilegale pot intra în ONG-uri sub forma donațiilor și ieși ulterior ca bani aparent legitimi, prin contracte, consultanță, salarii sau achiziții. Sunt invocate inclusiv proiecte umflate artificial, parteneri externi greu de verificat și donații informale care pot ascunde proveniența reală a banilor.

De cealaltă parte, sute de organizații non profit acuză că legea poate deveni un instrument de intimidare a societății civile și compară inițiativa cu modelul aplicat de Viktor Orbán în Ungaria.

Totuși, organizațiile non-profit care compară legea transparenței din România cu modelul lui Viktor Orban omit o diferență esențială. În Ungaria, organizațiile finanțate din străinătate erau etichetate public, investigate ca risc de suveranitate și puteau ajunge chiar la dizolvare.

În România, discuția este despre publicarea surselor de finanțare și a marilor donatori, într-un context european în care chiar cazurile de spălare de bani prin entități caritabile sau organizații non-guvernamentale au ridicat semne de alarmă.

Comparația cu Ungaria lui Orban

Comparația dintre inițiativa din România și legile lui Orban este folosită intens de ONG-urile care contestă proiectul, însă paralela nu stă în picioare dacă ne uităm la mecanismele concrete.

În Ungaria, legea din 2017 obliga organizațiile non-guvernamentale care primeau finanțări externe peste un anumit prag să se înregistreze ca organizații susținute din străinătate și să afișeze această etichetă pe materialele publice. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis în 2020 că măsurile erau discriminatorii, nejustificate și încălcau libera circulație a capitalului, dreptul la viața privată, protecția datelor și libertatea de asociere.

A urmat pachetul „Stop Soroș”, prin care sprijinul acordat migranților și solicitanților de azil putea fi pedepsit penal.

Și această lege a fost declarată contrară dreptului UE de Curtea de Justiție, în 2021.

În 2023, Budapesta a creat Oficiul pentru Protecția Suveranității, o structură care poate investiga grupuri sau persoane finanțate din străinătate.

În 2025, Fidesz a venit cu un nou proiect care ar fi permis listarea, restricționarea sau chiar închiderea unor organizații finanțate din afara țării, dacă erau considerate o amenințare la adresa suveranității. Reuters a relatat că votul a fost amânat după critici și proteste.

Prin urmare, diferența-cheie este că modelul Orbán a mers spre stigmatizare, sancțiuni și control politic extins. În România este vorba doar despre transparență financiară, fără a limita drepturile fundațiilor. Mai ales că inclusiv exemple europene arată că entități caritabile sau ONG-uri pot fi vulnerabile la spălare de bani, finanțări opace sau folosire abuzivă.