O televiziune din România s-a închis după 22 de ani

S-a închis oficial televiziunea locală din Brașov Mix TV, fondată și deținută de Aristotel Căncescu, fost șef al Consiliului Județean Brașov.

După ce la începutul lunii aprilie televiziunea și-a oprit emisia, după cum a relatat presa locală, astăzi, CNA a și retras licența postului de televiziune. Societatea care opera televiziunea, Canaris SRL, a fost cea care a cerut forului audiovizual retragerea licenței.

Mix TV și-a oprit deja emisia de la 1 aprilie, după cum a relatat publicația locală brasovstiri.ro.

Închiderea televiziunii a fost comentată și de Onelia Pescaru, cea care a condus Mix TV timp de 22 de ani, dar care s-a despărțit de aproape trei ani de trustul de presă al lui Aristotel Căncescu.

Șoc pe piața media. Mai mulți jurnaliști au fost arestați în timpul unui protest

Onelia Pescaru:

„Mix TV și- a oprit emisia. După 25 de ani.
Pe 1 Aprilie… Și nu a fost o farsă.

A fost un final așteptat, previzibil, prefațat de o agonie tristă și urâtă…
Din păcate, trusturile de presă sunt afaceri și, chiar dacă la temelia lor se pune atât de mult suflet, banul e cel care contează și cel care dictează. Noi, jurnaliștii, suntem doar cronicarii clipei, pentru că munca asta este pe cât de grea și frumoasă, pe atât de efemeră. Știrea zboară cum s- a terminat de difuzat, emisiunea la fel, pentru că vin altele și altele și totul este rapid uitat și iute înlocuit. Că așa e viața.

Patronii îți pot cumpăra munca și timpul, dar creierul ori sufletul le pot cel mult împrumuta.

Iar când din ecuație ies cele două din urmă, totul se prăbușește.

Deși sunt tot mai departe de anii aceia- din cei 25 de ani ai Mix TV- ului, 22 am fost director, redactor șef, prezentator de știri și realizator de emisiuni- știrea că Mix TV devine istorie mă atinge în inimă și rana (încă) doare. Am ales însă  să o pansez cu… recunoștință. Pentru ceea ce sunt și pentru ceea ce am devenit în toți acești ani. Pentru întâmplările minunate pe care le- am trăit, de la primul caiet de sarcini și prima înfățișare la CNA, pentru obținerea licenței, până la fiecare știre, fiecare om din echipă- unii plecați din lumea noastră într-una, zice-se mai bună, fiecare  emisiune, cauză umanitară ori eveniment uriaș, până la plecarea în miez de noapte și de lacrimi, imediat după moartea tatălui meu.

Pentru că nu, nu puteam să-i spun tatălui meu muribund ce trăiesc la Mix, durerea s-a prelungit. Imediat cum a murit, am plecat. Cărasem, pe furiș, tot ce aveam ïn birou. Amintiri, cadouri, cărți, obiecte de suflet. Mă mai aveam doar pe mine de luat de acolo, deși sufletul a rămas încă, mult, mult  în urmă.

Sunt, așadar, profund recunoscătoare pentru oamenii pe care i-am întâlnit și pentru șansa uriașă de a face o meserie cu multă, multă, multă pasiune. O meserie care mi le-a adus și pe celelalte două de azi: de psihoterapeut și de profesor. Nimic nu a fost în zadar și nimic din ce am trăit nu regret astăzi.

Nici măcar anii - 7 la număr!!! - de frig și de groază de la Mix, cu interlopi pe urmele mele, zi și noapte, cu incendieri în miez de noapte, cu mascați și declarații la DNA, cu sărăcie cruntă și cu umilința din urmă, care m-a și ajutat să mă desprind dintr-o viață care de mult nu mai era a mea.

Suntem suma oamenilor pe care i-am întâlnit și a întâmplărilor pe care le-am trăit. Și da, fiecare avem parte de ceea ce merităm. Putem pierde tot, dar nimeni nu ne poate lua ce avem în minte și în inimă.

Toate se plătesc. Și bune și rele.

Mulțumesc, MIX-ule! Și pentru ce mi-ai dat și pentru ce mi-ai luat!”