Acum, când aceste contribuții se întorc sub forma unei pensii, statul mai ia încă 10% pe motiv că treci de un plafon politic stabilit, de parcă 3.000 lei ar fi un lux. Moral, e clar o dublare, ai cotizat pentru sănătate zeci de ani, iar acum cotizezi din nou din CAS-ul contribuit si dat ca pensie.
După 40 de ani de contribuții CAS, statul nu îți returnează diferența rămasă din contribuția la pensie. Pensia încasată este sub totalul cotizat, iar surplusul se pierde fără drept de moștenire. Cu alte cuvinte, banii tăi devin cadou bugetar.
Bolo justifică măsura spunând că trebuie bani pentru sistemul sanitar. Dar unde sunt banii strânși din contribuțiile de decenii? Cum de spitalele sunt în ruină, deși toți românii plătesc CASS toată viața? Nimeni nu răspunde.
Și totul e împachetat în discursul lui Bolojan despre „solidaritate”, „responsabilitate” și „corectitudine”. Premierul care vrea să reorganizeze țara și să ne țină lecții de morală fiscală nu reușește să facă ordine nici în propria familie, unde numele fiicelor și al fostei soții apar pe liste de datornici la executare silită.
E profund imoral să dublezi povara fiscală pe aceiași bani: odată când muncești, a doua oară când iei pensia. Statul român a demonstrat că nu știe să gestioneze responsabil banii încasați, dar cere mereu alții, sub amenințarea colapsului.
Niciun politician nu recunoaște că problema reală este un stat supradimensionat, cu privilegii fără măsură. Niciun politician nu are curajul să reducă funcții inutile, sporuri absurde, contracte umflate. Soluția e mereu aceeași: taxe pe tot, inclusiv pe bătrânețe.
Bolojan spune că reforma lui va salva România. Dar cu ce cost? Cu o generație de pensionari pedepsită de două ori pentru aceeași viață muncită? Cu impozite suprapuse, pe contribuții deja încasate? Asta nu e reformă, ci FURT.
Românii au nevoie de o administrație care să le respecte banii și munca. Au nevoie de transparență, de investiții reale și de stoparea risipei. Nu de un stat care taxează viața și apoi taxează bătrânețea, ca și cum ar fi un privilegiu să apuci 65 de ani.
Aceasta este tragedia morală: când statul te tratează ca bancomat toată viața, iar la final nu îți oferă nici măcar respectul de a-ți păstra pensia neatinsă. Bolojan, autoproclamat apostol al „disciplinei bugetare”, face exact ce făceau toți ceilalți: lovește în cei mai vulnerabili, în loc să repare sistemul.
Asta e România de azi: taxezi viața, taxezi și bătrânețea.
