HISTORIA. Portretul eroului la tinereţe: Mahatma Gandhi

Thursday, 21 August 2014, 09:58 Sursă: REALITATEA.NET

Mahatma Gandhi este considerat părintele Indiei moderne. Doctrina protestului paşnic împotriva injustiţiei, conceptul satyagraha, este patentată de omul care a cucerit inimile oamenilor prin virtute, înţelepciune şi stilul de viaţă simplist.

Mohandas Karamchand Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869, în Porbandar, în Gujarat (vestul Indiei). Ultimul copil al lui Karamchand Gandhi şi a celei de-a patra soţii a sa, Putlibai, Mahatma nu s-a evidenţiat în copilărie decât prin timiditate şi notele mediocre primite la şcoală. La vârsta de 13 ani, Gandhi s-a căsătorit cu Kasturba, în urma unor aranjamente ale părinţilor.

În Londra, mai bine vegetarian decât dandy

După terminarea studiilor universitare, Mahatma a plecat la Londra. În septembrie 1888, la vârsta de 18 ani, îşi lasă soţia în India, împreună cu fiul lor nou-născut, şi pleacă la Londra pentru a se pregăti să devină avocat.
În primele trei luni în Capitala Imperiului, a încercat să se acomodeze la societatea britanică, să devină un dandy: şi-a cumpărat costume noi, şi-a atrenat accentul britanic, a învăţat franceza, a luat lecţii de dans şi de vioară. După cele trei luni în care buzunarele sale erau golite de astfel de activităţi, uşor frivole, Gandhi a luat o hotărâre. Era o pierdere de timp şi, nu mai puţin, de bani. Astfel că şi-a petrecut următorii trei ani de şedere la Londra studiind şi ducând un stil de viaţă simplist.

Tot în Londra a devenit şi adeptul alimentaţiei vegetariene. Deşi majoritatea colegilor săi indieni mâncau carne, Gandhi a decis să rămână fidel promisiunii făcute mamei de a rămâne vegetarian şi peste mări şi ţări. Aflat în căutare de restaurante vegetariene, Gandhi a descoperit şi s-a alăturat Societatea Vegetarienilor din Londra. Era o aglomeraţie de intelectuali care i-au adus la cunoştinţă lui Gandhi diverşi autori, precum Henry David Thoreau sau Lev Tolstoi.

Acelaşi grup l-a inspirat să citească Bhagavad Gita, un poem epic pe care hinduşii îl consideră un text sacru. Noile idei şi concepte pe care le-a aflat din paginile acestor cărţi au pus bazele credinţelor sale de mai târziu.
A trecut cu brio examenul pentru a fi acceptat în avocatură, la 10 iunie 1891. S-a întors în India peste numai două zile. În următorii doi ani a încercat să practice avocatura în India, dar a descoperit, destul de devreme, că nu avea cunoştinţe temeinice ale dreptului indian şi nici prea multă încredere în sine în timpul proceselor. În 1893 a primit un post la o firmă indiană din Durban, Africa de Sud.

Africa de Sud, un imperiu al discriminării

La vârsta de 23 de ani, Gandhi şi-a părăsit, din nou, familia şi s-a îmbarcat cu destinaţia Africa de Sud. În mai 1893 ajunge în Natal, oraş administrat de Marea Britanie. Plecase cu speranţa de a câştiga bani şi de a învăţa ceva mai multe în domeniul avocaturii. Dar ceea ce s-a întâmplat aici a depăşit oricare dintre aşteptările lui. Acesta a fost punctul de pornire al transformării sale dintr-un individ tăcut şi timid într-un lider puternic şi energic al luptei împotriva discriminării.

Era de aproape o săptămână în Africa de Sud când i s-a cerut să facă o călătorie lungă de serviciu, din Natal până în capitala provinciei Transvaal, administrată de olandezi. Avea să călătorească atât cu trenul, cât şi cu autobuzul. Când s-a urcat în primul tren al călătoriei sale, de la staţia Pietermartizburg, oficialii căii ferate i-au spus lui Gandhi că trebuia să se mute în clasa a treia, deşi avea bilete pentru clasa întâi. După ce a refuzat să se mute, un poliţist şi-a făcut apariţia, de niciunde, şi l-a dat jos din tren.

Dar acest eveniment avea să fie abia primul dintr-o serie mult mai lungă de injustiţii la care avea să fie supus Gandhi în călătoria sa. Discutând şi cu alţi câţiva indieni aflaţi în Africa de Sud (numiţi, peiorativ, „coolies”), şi-a dat seama că experienţa sa nu era nici pe departe una izolată, ci, mai degrabă, parte a unei situaţii generalizate, larg răspândite. În timpul primei nopţi a călătoriei, aşteptând în frig în staţia de tren după ce fusese dat afară din tren, Gandhi oscila între două opţiuni: să se întoarcă înapoi în India sau să lupte împotriva discriminării. Decizia a fost favorabilă celei de-a doua opţiuni, nu putea lăsa astfel de nedreptăţi să continue. Avea să lupte pentru a schimba odioasele practici de discriminare.

Gandhi, marele reformator

Şi-a petrecut următorii douăzeci de ani încercând să amelioreze viaţa indienilor din Africa de Sud, să perfecţioneze drepturile de care ei se bucurau şi să asigure respectarea acestora. Pe 22 mai 1894, a pus bazele Congresului Indienilor din Natal (CIN). Deşi, la început, era o organizaţie a indienilor bogaţi, Gandhi a muncit neobosit pentru a extinde calitatea socială a membrilor, încercând să cuprindă toate clasele şi toate castele. Gandhi a devenit cunoscut pentru munca sa în domeniul activismului, acţiunile sale fiind prezentate în presă, atât în Anglia, cât şi în India. În câţiva ani, Gandhi a devenit un adevărat lider al comunităţii indiene din Africa de Sud.

În 1896, după trei ani în Africa de Sud, Gandhi s-a întors în India, intenţionând să îi ia şi pe cei doi fii şi pe soţia sa cu el înapoi. Dar în India era o epidemie de ciumă bubonică. Pe atunci se credea că instalaţiile sanitare proaste erau cauza răspândirii epidemiei, aşa că Gandhi s-a oferit să ajute la inspectarea latrinelor – pornind cu cei mai săraci, până la cei mai bogaţi. Ironic, dar nu de neanticipat, a aflat că cei bogaţi erau aceia care aveau cele mai mari probleme cu instalaţiile sanitare.

Continuarea pe historia.ro


Vezi mai multe


Adaugă părerea ta
Alte articole din: CULTURĂ