HISTORIA. Portretul eroului la tinerețe: Mahatma Gandhi

Mahatma Gandhi este considerat părintele Indiei moderne. Doctrina protestului pașnic împotriva injustiției, conceptul satyagraha, este patentată de omul care a cucerit inimile oamenilor prin virtute, înțelepciune și stilul de viață simplist.

Mohandas Karamchand Gandhi s-a născut pe 2 octombrie 1869, în Porbandar, în Gujarat (vestul Indiei). Ultimul copil al lui Karamchand Gandhi și a celei de-a patra soții a sa, Putlibai, Mahatma nu s-a evidențiat în copilărie decât prin timiditate și notele mediocre primite la școală. La vârsta de 13 ani, Gandhi s-a căsătorit cu Kasturba, în urma unor aranjamente ale părinților.

În Londra, mai bine vegetarian decât dandy

După terminarea studiilor universitare, Mahatma a plecat la Londra. În septembrie 1888, la vârsta de 18 ani, își lasă soția în India, împreună cu fiul lor nou-născut, și pleacă la Londra pentru a se pregăti să devină avocat.
În primele trei luni în Capitala Imperiului, a încercat să se acomodeze la societatea britanică, să devină un dandy: și-a cumpărat costume noi, și-a atrenat accentul britanic, a învățat franceza, a luat lecții de dans și de vioară. După cele trei luni în care buzunarele sale erau golite de astfel de activități, ușor frivole, Gandhi a luat o hotărâre. Era o pierdere de timp și, nu mai puțin, de bani. Astfel că și-a petrecut următorii trei ani de ședere la Londra studiind și ducând un stil de viață simplist.

Tot în Londra a devenit și adeptul alimentației vegetariene. Deși majoritatea colegilor săi indieni mâncau carne, Gandhi a decis să rămână fidel promisiunii făcute mamei de a rămâne vegetarian și peste mări și țări. Aflat în căutare de restaurante vegetariene, Gandhi a descoperit și s-a alăturat Societatea Vegetarienilor din Londra. Era o aglomerație de intelectuali care i-au adus la cunoștință lui Gandhi diverși autori, precum Henry David Thoreau sau Lev Tolstoi.

Același grup l-a inspirat să citească Bhagavad Gita, un poem epic pe care hindușii îl consideră un text sacru. Noile idei și concepte pe care le-a aflat din paginile acestor cărți au pus bazele credințelor sale de mai târziu.
A trecut cu brio examenul pentru a fi acceptat în avocatură, la 10 iunie 1891. S-a întors în India peste numai două zile. În următorii doi ani a încercat să practice avocatura în India, dar a descoperit, destul de devreme, că nu avea cunoștințe temeinice ale dreptului indian și nici prea multă încredere în sine în timpul proceselor. În 1893 a primit un post la o firmă indiană din Durban, Africa de Sud.

Africa de Sud, un imperiu al discriminării

La vârsta de 23 de ani, Gandhi și-a părăsit, din nou, familia și s-a îmbarcat cu destinația Africa de Sud. În mai 1893 ajunge în Natal, oraș administrat de Marea Britanie. Plecase cu speranța de a câștiga bani și de a învăța ceva mai multe în domeniul avocaturii. Dar ceea ce s-a întâmplat aici a depășit oricare dintre așteptările lui. Acesta a fost punctul de pornire al transformării sale dintr-un individ tăcut și timid într-un lider puternic și energic al luptei împotriva discriminării.

Era de aproape o săptămână în Africa de Sud când i s-a cerut să facă o călătorie lungă de serviciu, din Natal până în capitala provinciei Transvaal, administrată de olandezi. Avea să călătorească atât cu trenul, cât și cu autobuzul. Când s-a urcat în primul tren al călătoriei sale, de la stația Pietermartizburg, oficialii căii ferate i-au spus lui Gandhi că trebuia să se mute în clasa a treia, deși avea bilete pentru clasa întâi. După ce a refuzat să se mute, un polițist și-a făcut apariția, de niciunde, și l-a dat jos din tren.

Dar acest eveniment avea să fie abia primul dintr-o serie mult mai lungă de injustiții la care avea să fie supus Gandhi în călătoria sa. Discutând și cu alți câțiva indieni aflați în Africa de Sud (numiți, peiorativ, „coolies”), și-a dat seama că experiența sa nu era nici pe departe una izolată, ci, mai degrabă, parte a unei situații generalizate, larg răspândite. În timpul primei nopți a călătoriei, așteptând în frig în stația de tren după ce fusese dat afară din tren, Gandhi oscila între două opțiuni: să se întoarcă înapoi în India sau să lupte împotriva discriminării. Decizia a fost favorabilă celei de-a doua opțiuni, nu putea lăsa astfel de nedreptăți să continue. Avea să lupte pentru a schimba odioasele practici de discriminare.

Gandhi, marele reformator

Și-a petrecut următorii douăzeci de ani încercând să amelioreze viața indienilor din Africa de Sud, să perfecționeze drepturile de care ei se bucurau și să asigure respectarea acestora. Pe 22 mai 1894, a pus bazele Congresului Indienilor din Natal (CIN). Deși, la început, era o organizație a indienilor bogați, Gandhi a muncit neobosit pentru a extinde calitatea socială a membrilor, încercând să cuprindă toate clasele și toate castele. Gandhi a devenit cunoscut pentru munca sa în domeniul activismului, acțiunile sale fiind prezentate în presă, atât în Anglia, cât și în India. În câțiva ani, Gandhi a devenit un adevărat lider al comunității indiene din Africa de Sud.

În 1896, după trei ani în Africa de Sud, Gandhi s-a întors în India, intenționând să îi ia și pe cei doi fii și pe soția sa cu el înapoi. Dar în India era o epidemie de ciumă bubonică. Pe atunci se credea că instalațiile sanitare proaste erau cauza răspândirii epidemiei, așa că Gandhi s-a oferit să ajute la inspectarea latrinelor – pornind cu cei mai săraci, până la cei mai bogați. Ironic, dar nu de neanticipat, a aflat că cei bogați erau aceia care aveau cele mai mari probleme cu instalațiile sanitare.

Continuarea pe historia.ro