Verișorul actualei prime doamne a României, Carmen Iohannis, a vorbit despre ea și despre Klaus Iohannis, președintele României. El a dezvăluit cum a fost nunta celor doi, dar și ce impresie i-au făcut vizitele făcute în casa soților Iohannis, la Sibiu.
În vârstă de 71 de ani, Vasile Lăzurcă este verișor cu Carmen Lăzurcă, acum Iohannis după numele de familie al soțului. „Suntem verișori primi, tatăl ei a fost cel mai mic dintre frații tatălui meu. Am fost la nunta lor, la înmormântare acum trei ani, unchiul a murit la vârsta de 97 de ani, acum ar fi avut 100 de ani. Mama doamnei Carmen, cumnata Geta, încă trăiește, e acolo cu ei, pe Magheru. În ultimul timp n-am mai fost pe la Sibiu pentru că fiind la țară avem mereu ceva de făcut. Au făcut nunta la restaurantul „Parc” din Sibiu, pe vremea lui Ceaușescu”, rememorează bărbatul, chiar în startul discuției, după care arată o fotografie de familie, făcută înainte de 1989. „Klaus nu apare în poză, pentru că a făcut-o chiar el”, spune localnicul, citat de zi-de-zi.ro.
„Carmen a fost profesoară la „Gheorghe Lazăr” și el a fost profesor tot acolo, de fapt acolo s-au și cunoscut. Verișoara mea s-a născut la Sibiu, dar tatăl ei s-a născut la noi în sat și mama ei în Cozma, peste deal. Ei au fost cinci frați, patru băieți și o fată. Toți sunt trecuți la cele veșnice, el era cel mai tânăr. Mai demult veneau în vizită pe aici. Klaus Iohannis a fost și el, dar de puține ori, de vreo trei ori a fost în Sântu”, afirmă Vasile Lăzurcă.
Rugat să dea câte ceva „din casă” și să dezvăluie ce calități are soțul verișoarei sale, gazda noastră nu stă deloc pe gânduri și spune că principala calitate a lui Klaus Iohannis este faptul că e un om gospodar.
„Am fost la casa lui, în Sibiu, și pe atunci era primar. Își conducea singur mașina, nu avea șofer personal și era foarte gospodar. Nu doar al orașului, ci și acasă la el. Toată gresia pe care o avea prin casă a pus-o cu mâna lui. A fost muncitor, nu genul de om care a devenit din profesor politician. Era sufletist, bun. Pe vremuri mergeam mai des la Sibiu, tatăl lui era blănar. Niciodată n-am auzit vorbindu-se ceva rău de Klaus. Eram mereu primitori și unchiul și el se bucurau mereu când îi vizitam”, precizează săteanul din Sântu.
