Fața necunoscută a vieții lui George Enescu. Luni se împlinesc 60 de ani de la moartea sa

George Enescu s-a născut în nordul Moldovei, în județul Dorohoi, pe 19 august 1881, fiind al optulea copil al părinților săi, care pierduseră alți șapte înaintea lui. Copil minune, Enescu a știut să asculte încă de la o vârstă fragedă chemarea tainică a naturii, pe care a ilustrat-o, peste ani, în chip autentic, în creații care se bucură astăzi de o popularitate deosebită în toate colțurile lumii.

Despre muzică, maestrul George Enescu afirma că face parte din primele sale amintiri. La cinci ani, tatăl l-a dus la Iași, unde l-a prezentat profesorului Eduard Caudella. In anul 1888, Enescu realizase deja un progres uimitor, surprinzându-l pe Eduard Caudella, care le recomanda parinților să-l trimită să-și continue studiile la Viena. La vârsta de treisprezece ani, Enescu pleacă să-și desăvârșească studiile la Conservatorul din Paris, unde îi este recomandat lui Jules Massenet, creatorul operelor „Manon", „Cidul" și „Thais".

Prima creație a lui Enescu, care l-a conscrat în calitate de compozitor este „Poema romana" și a fost concepută la numai cincisprezece ani. O creație izvorâtă din inimă, din dragoste pentru țară, oamenii și tradițiile de care George Enescu, chiar și departe fiind, nu s-a despărțit niciodată.

Enescu, un îndrăgostit neînțeles

Marea dragoste a compozitorului a fost și a rămas până în ultimele clipe ale vieții sale, Maria Cantacuzino, cea care i-a devenit soție în 1937. Moștenitoare a unei vechi familii aristocratice din Moldova, Maruca - așa cum era alintată de cei dragi - l-a întâlnit prima dată pe Enescu la Sinaia, în Castelul Peleș, unde compozitorul era adesea invitat de către regina Elisabeta a României.

Maria se căsătorise, în 1898, cu Mihail Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino, fiind bine primită în cele mai înalte cercuri ale aristocrației epocii, incluzând aici și Curtea Regala. Fire capricioasă, Maria Cantacuzino, care moștenise două proprietăți monumentale în București și la Tescani, se îndrăgostește de George Enescu, îndepartându-se astfel de soț și de cei doi copii.

În perioada interbelică, în jurul Mariei Cantacuzino s-au iscat mai multe controverse, printre care și ipoteza unei relații foarte apropiate cu omul politic Nae Ionescu. Însă idila dintre Maria Cantacuzino și George Enescu se înscrie în galeria marilor povești de iubire din universul muzicii clasice.

Enescu a părăsit România în toamna anului 1946.

Fața necunoscută a vieții lui Enescu

Pentru Enescu, Parisul a fost un exil, un loc în care s-a dus forțat de niște împrejurări. Timpul i s-a scurs dând lecții de vioară și compoziție, ținând conferințe, concertând.

Proiectul care a acaparat timp de un sfert de veac întreaga forță creatoare a maestrului George Enescu este opera „Oedip". Din 1906 și până în seara zilei de 10 martie 1936, când a avut loc premiera pe scena Operei Garnier din Paris, Enescu s-a simțit, după cum mărturisea în amintirile sale, „un biet om pradă chinurilor îndurate odinioară de martiri".

Puțini știu că marele compozitor a avut un copil din flori, a fost înșelat de soție și a murit în mizerie, într-o cameră de hotel din Paris. În casa părinților săi din Dorohoi, Enescu a cunoscut o tânără menajeră, o femeie simplă, dar care l-a iubit foarte mult și cu care a avut o fetiță, povestește muzicologul Viorel Cosma, cel care a scris nu mai puțin de 14 cărți despre George Enescu.

Elena Dinu, fiica lui Enescu, a devenit mai târziu croitoreasă la Opera Națională din București, a mai spus muzicologul. Maruca Cantacuzino, soția lui Enescu, a trebuit să accepte existența copilului din flori și faptul că marele compozitor îi trimitea fetei bani din Paris, unde s-a mutat în 1946.

Oficialitățile și lumea muzicală au știut despre copilul neligitim al lui Enescu, precum și despre faptul că acesta a murit în mizerie, într-un hotel din Paris, din cauza extravaganțelor soției sale.

Bolnav, cînta de dragul soției

O altă carte despre viața lui Enescu, „Destăinuri despre George Enescu" (Minerva, 1996), este scrisă de Ilie Kogălniceanu, descendent al lui Mihail Kogălniceanu.

Cărțile lui Viorel Cosma și Ilie Kogălniceanu, care a trăit în preajma compozitorului, arată că Enescu a murit în mizerie, că Măruca îl obligă să cânte și să dea lecții pentru a câștiga bani, chiar și când era foarte bolnav. Viorel Cosma a povestit că pentru Enescu era important să-i facă întotdeauna pe voie Mărucăi, „cea care a rămas pentru el și pentru alții o prințesă autentică: „La princesse aimee!".

„Cântăreț de curte"

Ilie Kogălniceanu povestește în „Destăinuiri despre George Enescu" că muzicianul a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, prințesa Maruca Cantacuzino, în jurul anului 1907, dar legătura lor a început prin anul 1914. Ea era căsătorită cu Mihai Cantacuzino, împreună cu care avea doi copii. Enescu cânta deseori în prezența soțului Mărucăi la seratele mondene din casele ei. „Enescu acceptase, n-avea încotro, poziția de cântăreț de curte în casa Mărucăi", scrie Kogalniceanu.

In 1928, soțul Măruăai a murit într-un accident de mașină. Ea va păstra numele soțului și nu va renunța la titlul de prințesă după căsătoria cu Enescu din 1937. În perioada relației cu Enescu, Maruca a avut și o legătură cu filosoful Nae Ionescu, ce a durat șase ani. Enescu a suferit mult din cauza acestei situații.

George Enescu a trecut în eternitate în noaptea de 3 spre 4 mai 1955, la Paris, fiind înmormântat în cimitirul Pere Lachaise. Maria Cantacuzino i-a supraviețuit încă treisprezece ani, stingându-se din viață în Elveția, în 1968.

Sursa: Historia.ro