Într-o lume (încă) guvernată de bani, societatea începe să-și scuture, ușor-ușor, aripile. Trăim într-o epocă a violenței, în care singura scăpare a omenirii este educația.
Ajunși incapabili să mai privească dincolo de prezent din cauza grijilor zilei de mâine, românii, în special clasa de mijloc, masele ușor manevrabile în ani electorali, nefiind nici săraci lipiți pământului, nici scăldându-se în bogății, trăindu-și zilele, una câte una, cu nevoia și speranța de "un pic mai bine", au de dus povara traiului cotidian. Și ce mai povară! Facturile din ce în ce mai mari, coșul zilnic tot mai gol, lipsa educației din cauza costurilor pe care le presupune accesul la informație... Până și Capitala, locul marilor bugete, se luptă cu piedici care îngreunează dreptul omului la banala igienă.
Ne mirăm că politicienii ne tratează cu spatele, în timp ce se ghiftuiesc pe la cumetrii ferite de ochii flămânzilor? Avem o clasă politică din ce în ce mai deșănțată, orientată aproape exclusiv spre binele personal, și nu al societății abuzate. Dar până când?
Iată că, în lume, lumea civilizată, oamenii încep să se trezească și să tragă un semnal de alarmă: EXCESELE, de orice natură, trebuie să înceteze!
Într-o lume în care guvernanții nu mai au soluții, vocile unor tineri au început să atragă atenția că asupra nevoii unei societăți echilibrate.
Tortul de ciocolată strivit de statuia de ceară a Regelui Charles al III-lea, din celebrul muzeu "Madame Tussauds", din Londra, stropitul cu vopsea portocalie al showroom-ului Aston Martin sau cu supă de roșii a capodoperei lui Van Gogh "Floarea Soarelui", estimată la 72,5 milioane de lire sterline, sunt doar câteva tactici pentru a tulbura viața de zi cu zi și pentru a se asigura că toată lumea este conștientă de amenințarea "foarte, foarte gravă" a schimbărilor climatice și a acțiunilor guvernelor de a căuta petrol și gaze noi, în ciuda avertismentelor științifice globale.
Guvernele lumii au ales să-i numească "mafia ecologică" și atât. În spatele protestatarilor, însă, sunt voci ale unor oameni care luptă pentru respectarea valorilor și nevoilor societății. Lucrurile sunt extrem de simple: societatea încolțește acolo unde există colaborare și viziune; când încetează, se usucă și moare. Societatea nu poate exista fără un set de principii, valori și reguli la care toată lumea aderă și pe care le respectă indiferent de clasa socială din care face parte. E dreptul omului de a fi fericit, își este dator sieși asta, însă adevărata provocare a vieții este să înțelegem și să acceptăm că fericirea noastră depinde și de fericirea și de bunăstarea celor din jur.
