O problemă veche, rămasă nerezolvată în tăcerea instituțiilor
Fenomenul afectează în special Bucureștiul, dar nu se limitează la capitală. Și în alte orașe mari, zeci de mii de oameni locuiesc în foste imobile naționalizate, pentru care statul român a emis acte de proprietate în anii ’90 și 2000, ca urmare a legilor reparatorii. În multe cazuri, acești oameni au cumpărat nu doar casa, ci și curtea aferentă, pe care o folosesc exclusiv de zeci de ani. Doar că, în ciuda posesiei continue și a taxelor plătite, terenul nu a fost niciodată intabulat în favoarea lor.
Când încearcă să reglementeze situația, se lovesc de un refuz tacit. Cererile depuse la primării nu sunt soluționate nici pozitiv, nici negativ. Ele rămân în așteptare pe termen nedefinit. Nu există un răspuns oficial, nu există o justificare, ci doar o tergiversare care se prelungește cu anii. Oamenii rămân suspendați într-o zonă gri juridică, incapabili să finalizeze legalizarea completă a proprietății lor.
Legea 87/2020: o soluție ignorată de administrații
Pentru a corecta această nedreptate sistemică, în anul 2020 a fost adoptată Legea nr. 87, un act normativ special care prevede clar că, în cazul în care o persoană a cumpărat o locuință dintr-un imobil fost naționalizat, și a preluat totodată curtea aferentă, pe care o utilizează în mod exclusiv, atunci poate solicita și dreptul de proprietate asupra acelui teren. Legea a fost concepută tocmai pentru a rezolva astfel de aberații administrative, în care terenul rămâne fără proprietar clar definit, în ciuda folosirii de facto.
Pe hârtie, mecanismul pare simplu. O cerere adresată autorității locale, completată cu documentele aferente, ar trebui să ducă la emiterea unui act administrativ prin care proprietarul casei să devină și proprietarul terenului. În realitate, însă, cererile sunt lăsate fără răspuns. Autoritățile nu refuză în mod expres, ceea ce ar permite atacarea deciziei, ci pur și simplu nu decid nimic. Se amână, se uită, se ignoră.
Cum poți proteja roșiile de caniculă. Sfaturi utile de care trebuie să ții cont!
Un drept tăcut, dar real: instanța poate face dreptate
Ceea ce mulți cetățeni nu știu este că Legea 87/2020 nu îi lasă fără arme. Legea prevede că, în absența unui răspuns într-un termen rezonabil, cererea poate fi considerată respinsă tacit. În acel moment, proprietarul poate apela la instanța de judecată. Practic, atunci când administrația refuză să se pronunțe, cetățeanul are dreptul legal să solicite judecătorilor ceea ce primăria evită să recunoască.
Există deja hotărâri definitive prin care instanțele au acordat dreptul de proprietate asupra curților folosite de zeci de ani. Iar aceste hotărâri nu sunt doar formale, ele permit intabularea efectivă în cartea funciară, oferind în sfârșit siguranță juridică pentru întreaga proprietate: casă și teren.
Pentru mulți, această validare în instanță deschide drumul către o normalitate mult așteptată. Odată ce terenul este intabulat, proprietatea poate fi vândută, moștenită sau gajată, ca orice alt bun legal înregistrat. Se elimină incertitudinile, conflictele potențiale și blocajele birocratice.
Curtea folosită de-o viață nu e un moft, ci un drept
Cazurile ajunse în instanță au demonstrat că legea funcționează atunci când este folosită corect. Condiția esențială este ca solicitantul să fi preluat curtea odată cu locuința, să o utilizeze exclusiv, să o întrețină și să existe dovezi clare în acest sens. Actele de proprietate, declarațiile martorilor, plățile efectuate către stat sau către asociații de proprietari sunt toate elemente care susțin cererea în fața instanței.
În fond, vorbim despre un drept firesc: nimeni nu revendică un teren străin, ci acel spațiu pe care l-a îngrijit, l-a plătit și l-a folosit ca parte integrantă a casei de zeci de ani. Absența unui răspuns din partea administrației nu înseamnă că acel drept nu există. Legea îl recunoaște, doar că e nevoie de insistență, documente și, uneori, un avocat.
Scandal în Vrancea: un bărbat a intrat cu forța într-o gospodărie și a agresat doi câini
