De ce sunt venele albastre. Explicația simplă, dar științifică

Sângele este întotdeauna roșu, totuși venele par să fie albastre, atunci când sunt privite prin piele. Cu cât venele sunt mai adânci și pielea este mai palidă, culoarea albastră pare să fie mai intensă. Din acest motiv, încă din perioada medievală, nobilimea spaniolă și, ulterior, întreaga aristocrație europeană susținea că ar avea "sânge albastru" (n.r. sangre azul, în spaniolă). Venele lor, care se observau ușor prin pielea palidă, îi deosebeau de categoriile sociale inferioare, ai căror membri munceau în aer liber, sub razele soarelui și se bronzau. Spaniolii se bazau pe venele ușor vizibile pentru a-și demonstra originea pură, care nu a suferit amestecuri de sânge, mai ales cu sânge maur.

Nuanța albastră a venelor nu se datorează însă nici originii nobiliare și nici timpului petrecut în casă, departe de razele soarelui, ci este, mai degrabă, unui fenomen optic. Atunci când lumina penetrează țesutul uman, întâlnește celule și alte structuri, care fie o absorb, fie o reflectă, relatează Business Insider.

După cum știm, lumina albă este compusă din cele șapte culori ale spectrului vizibil, roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet, fiecare obiect reflectând o parte dintre acestea și absorbindu-le pe restul. Culoarea obiectelor este dată de culorile pe care le reflectă și poate lua diferite nuanțe, de la albul obiectelor care reflectă toate culorile, până la negrul celor care le absorb pe toate.

Sângele pare, de obicei, roșu, datorită hemoglobinei, o proteină conținută în globulele roșii, care vehiculează oxigenul. Aceasta absoarbe lumina albastră și o reflectă pe cea roșie, pigmentând sângele. Tradițional, nuanțele de albastru indică lipsa oxigenului, despre persoanele care se sufocă spunându-se că devin livide, se învinețesc.

Spre deosebire de artere, prin vene curge sânge dezoxigenat, care absoarbe mai multă lumină roșie decât țesuturile adiacente. Astfel, la suprafața pielii, zona aflata deasupra venelor va părea "mai puțin roșie" decât restul pielii. "Comparând lumina reflectată de vene cu cea pe care o reflectă țesutul din jurul lor, observăm mai puțină lumină roșie, în timp ce cantitatea de lumină albastră nu se schimbă", spune Michael Patterson, profesor la Universitatea McMaster din Orlando.

Această situație dă naștere unei iluzii optice. Venele nu par albastre pentru că reflectă mai multă lumină de această culoare, ci pentru că reflectă mai puțină lumină roșie decât țesutul din jurul lor. Pentru că roșul are cea mai mare lungime de undă dintre toate culorile, iar albastrul are o lungime de undă mai scurtă, venele adânci par să fie mai albastre decât cele aflate la suprafață. Acest lucru se datorează faptului că venele absorb lumina roșie, mai lungă, în timp ce lumina albastră, mai scurtă, este reflectată înainte să ajungă la vasele de sânge.

Pe scurt, venele par albastre pentru că transportă sânge dezoxigenat, care reflectă mai puțină lumină roșie decât țesutul din jur. Venele mai adânci par mai albastre decât cele de la suprafață, pentru că absorb mai multă lumină roșie, care are o lungime de undă mare, lumina albastră, cu o lungime de undă mai scurtă, fiind reflectată.