Administrația condusă de Donald Trump a intensificat demersurile legate de insula arctică, urmărind conturarea unui aranjament politic și strategic care ar putea modifica substanțial statutul teritoriului aflat, în fapt, sub suveranitate daneză. Conform unei analize publicate de revista britanică The Economist, la nivelul Casei Albe este luată în calcul o formulă de liberă asociere, cunoscută sub acronimul COFA, care ar aduce Groenlanda într-o sferă de influență americană mult mai extinsă decât cea existentă în prezent.
Modelul COFA și precedentele din Pacific
Schema analizată la Washington nu reprezintă o noutate în politica externă americană. Statele Unite au semnat în trecut acorduri de liberă asociere cu entități insulare din Pacific, precum Micronezia, Insulele Marshall sau Palau. Aceste înțelegeri acordă Americii libertate aproape deplină în plan militar și strategic, în timp ce administrațiile locale își păstrează atribuțiile privind gestionarea afacerilor interne. În schimb, statele partenere obțin acces la schimburi comerciale fără taxe vamale și sprijin economic, un mecanism care, cel puțin pe termen scurt, poate influența pozitiv condițiile de viață.
Particularitățile cazului Groenlanda
Situația Groenlandei este însă mult mai complexă. Pe teritoriul insulei funcționează deja o bază militară americană, iar autoritățile de la Copenhaga au subliniat în mod repetat că această prezență oferă Statelor Unite o libertate considerabilă de acțiune. În baza tratatelor aflate în vigoare între Danemarca și SUA, nu sunt stabilite limite explicite privind numărul de militari americani dislocați în Groenlanda. Cu toate acestea, o eventuală extindere majoră sau o schimbare substanțială a dispozitivului militar ar presupune, cel mai probabil, acordul guvernului danez.
În acest context, inițiativa administrației Trump de a purta discuții directe cu executivul de la Nuuk a fost întâmpinată cu rezerve clare. Potrivit The Economist, au existat tentative de contact direct din partea oficialilor americani, însă acestea au fost respinse. Guvernul Groenlandei nu are competența de a semna un astfel de tratat cu Statele Unite, politica externă rămânând atribut exclusiv al autorităților de la Copenhaga.
Declarațiile lui Trump și dimensiunea strategică
Donald Trump și-a manifestat în mod constant interesul față de insula arctică, iar în ultimele zile a readus subiectul în spațiul public într-un ton direct. „Avem nevoie de Groenlanda din punct de vedere al securității naționale”, a declarat președintele jurnaliștilor aflați la bordul aeronavei Air Force One, pe 4 ianuarie, subliniind din nou rolul strategic al teritoriului pentru Statele Unite.
Deși o anexare formală este considerată improbabilă, publicația britanică atrage atenția că intențiile liderului de la Casa Albă nu pot fi ignorate. Donald Trump pare hotărât să consolideze influența americană și să modifice statutul Groenlandei înainte de încheierea mandatului său. Strategia descrisă ar avea două direcții distincte: pe de o parte, sprijinirea anumitor segmente ale mișcării de independență din Groenlanda și amplificarea divergențelor cu Danemarca, iar pe de altă parte, încercarea de a obține un acord direct cu insula, chiar și fără un acord explicit din partea Copenhagăi.
Tensiuni diplomatice și reacții internaționale
Această abordare a generat fricțiuni semnificative. Agenția Centrală de Informații și Agenția Națională de Securitate ale Statelor Unite ar fi intensificat monitorizarea mișcării de independență din Groenlanda, primind misiunea de a identifica persoane locale favorabile intereselor americane. Ca reacție, guvernul Danemarcei a convocat de trei ori diplomați americani pe parcursul anului trecut, în urma informațiilor referitoare la activități de spionaj și la o posibilă campanie de influență desfășurată discret pe insulă. În plus, serviciul de informații militare danez a menționat explicit Statele Unite în evaluarea anuală a amenințărilor, publicată în luna decembrie.
În același timp, ecoul declarațiilor făcute de Donald Trump s-a făcut simțit la nivel european. Liderii din statele nordice și baltice, alături de Marea Britanie și Franța, și-au reafirmat sprijinul pentru suveranitatea Groenlandei și a Danemarcei, într-un context regional tot mai sensibil.
