După anunțul întârziat cu mai bine de două zile al Moscovei, reacția tuturor regimurilor conducătoare din țările Pactului de la Varșovia s-a plasat undeva între excesul de secretomanie și măsuri practice aplicate local pentru protejarea populației. Factorul perturbator a fost așa-numitul „paradox al zilei de 1 Mai”, sărbătoarea supremă a lumii comuniste: deși exista un risc evident, niciuna din țările din regiune n-a anulat marile ceremonii populare, chiar dacă, pe căi neoficiale, s-au transmis instrucțiuni ca acestea să fie reduse ca participare și durată. Mostra supremă de cinism a oferit-o URSS, unde s-au organizat parade cu copii și tineri la Kiev și alte orașe din zona sever afectată.

După ce norul de particule radioactive s-a întins pe vaste suprafețe din Ucraina, Belarus și zona limitrofă a Rusiei, o simulare făcută de serviciul de meteorologie britanic arată că un curent principal s-a deplasat spre peninsula Scandinavă, iar apoi acesta a început să coboare spre sud.

Dintre țările Pactului de la Varșovia, primele afectate au fost Polonia și Cehoslovacia (în special actualul teritoriu al Cehiei de azi).Analizând intervențiile medicale, restricțiile alimentare și viteza de reacție, se conturează un clasament al măsurilor de protecție, de la cele mai eficiente la cele mai deficitare.

Polonia

Polonia este considerată exemplul pozitiv al regiunii. Autoritățile au reacționat rapid la prezența iodului radioactiv, restricționând vânzările de lapte, iar administrarea pastilelor de iod, începută în după-amiaza zilei de 29 aprilie, este considerată un model de intervenție în caz de criză radioactivă. A fost cea mai mare acțiune preventivă din istoria medicinei realizată într-un timp atât de scurt. În doar trei zile, 18,5 milioane de persoane, adulți și copii, au primit soluție de iod, atât adulți, cât și copii. În comparație, în Rusia, iodul a fost distribuit la o lună după catastrofă.

România

România a avut o reacție mixtă. Deși populația a fost informată minimal prin presa scrisă pe 30 aprilie, iar primele avertismente oficiale au venit abia pe 2 mai, țara noastră este în general indicată drept al doilea stat membru al Pactului de la Varșovia care a distribuit pe scară largă pastilele de iod și a introdus restricții alimentare.

În ziua de 2 mai, „România s-a alăturat Poloniei, devenind al doilea aliat al Pactului de la Varșovia și vecin al Uniunii Sovietice care începe distribuirea pe scară largă a iodului”, nota L.A. Times prin corespondentul din Polonia.

Încă din ziua precedentă, autoritățile române cunoșteau faptul că fusese depășit nivelul de alarmare în Iași în privința contaminării la sol și în Galați în privința contaminării în aer. S-a decis ca persoanele ce intră în România prin vama Ungheni să fie controlate, apa să fie folosită numai din surse subterane aflate la mare adâncime, iar cea de la suprafață să fie folosită numai în industrie, și s-a dispus să se întocmească o documentație pentru a ști cum pot fi limitate efectele substanțelor radioactive.

Cernobîl 86. Catastrofa nucleară care a dezintegrat blocul comunist european și Uniunea Sovietică

„Ceaușescu – unul dintre cei mai autoritari dictatori ai vremii – a avertizat românii pe 2 mai cu privire la riscul de contaminare. În Iugoslavia, femeilor însărcinate și copiilor li s a cerut să rămână în interior, iar populației i s au recomandat măsuri de bază, precum spălarea alimentelor proaspete. În Bulgaria, a fost o blocadă informațională totală”, relatează Dimitar Vatsov, profesor universitar la Sofia și autorul unui curs dedicat analizei sociale a implicațiilor accidentului.

Iugoslavia

Iugoslavia, care nu era membră a Pactului de la Varșovia și nici încadrată în aria Cortinei de Fier, este indicată, alături de România și România, drept unul dintre statele comuniste care au avut campanii naționale de distribuire a pastilelor cu iod. Comunicarea oficială de la Belgrad a păstrat abordarea relativ precaută privind amploarea accidentului.

„Nu există pericol pentru Balcani”, scria Politika la 30 aprilie 1986. Cu toate acestea, pe 2 mai autoritățile centrale au transmis că radioactivitatea a crescut peste noapte de la doar de două ori peste nivelul normal la de opt ori pe măsură ce vânturile schimbătoare au adus norii radioactivi.

Un program al radioului de stat iugoslav a spus că „nu este nevoie de alarmă excesivă”, dar a îndemnat oamenii să nu petreacă perioade lungi în aer liber, să evite consumul de apă de ploaie și să spele cu atenție fructele și legumele proaspete.

Manifestările de 1 Mai nu au fost anulate, însă programele TV de la Belgrad au anunțat că la Kiev au fost trimise avioane pentru a-i aduce înapoi pe studenții iugoslavi care studiau acolo.

Ungaria

Ungaria a fost afectată de două valuri. Cel inițial, care a ajuns în Peninsula Scandinavă și a coborât prin Polonia și Cehoslovacia, a traversat între 29 aprilie și 1 mai regiunile de nord și nord vest ale țării. Al doilea nor radioactiv major, care s a deplasat spre sud de Cernobîl, a ajuns în Ungaria pe 7 mai, prin România și Iugoslavia, și a fost depus pe sol — inclusiv pe pășuni — în urma ploilor abundente din 8 mai.

Cercetătorii au documentat contaminarea și au schimbat informații pe canale informale, în timp ce guvernul a introdus restricții alimentare, în special în zona Budapestei. Spre deosebire de țările vecine pomenite mai sus, Ungaria nu a distribuit pastile cu iod.

Republica Democrată Germană și Cehoslovacia

Republica Democrată Germană și Cehoslovacia au adoptat o abordare birocratică, dar au aplicat măsuri esențiale: interzicerea produselor lactate contaminate și recomandări privind evitarea legumelor proaspete. Oficial, termenul „dezastru” a fost evitat. Monitorizarea radiațiilor a fost riguroasă, însă presa a rămas strict controlată. Autoritățile au impus interdicții privind consumul de lapte proaspăt și legume cu frunze, în special pentru copii.

Bulgaria

Bulgaria a avut cea mai slabă reacție dintre toate țările blocului comunist sovietic.

„În Bulgaria a fost o blocadă informațională totală”, susține profesorul universitar Dimitar Vatsov.

Pe 29 aprilie 1986, scurtul comunicat din partea Consiliului de Miniștri al URSS, distribuit de presa din întreaga lume, menționa că la Cernobîl avusese loc un incendiu. A urmat apoi tăcere, până pe 7 mai, când Televiziunea Bulgară a anunțat, pe scurt, că situația radiațiilor din țară revenise la normal. Pentru întreaga țară a fost un moment de consternare, pentru că nimeni din afara cercului conducător nu fusese informat că situația fusese vreodată altfel decât normală, notează Sofia Globe.

Evident, paradele de 1 Mai din marile orașe ale Bulgariei au fost menținute.

Fizicianul nuclear Georgi Kaschiev, care a lucrat la centrala nucleară Kozloduy, își amintește că, datorită programelor televiziunii iugoslave, a aflat că „incidentul era mult mai grav decât se recunoștea oficial. Mass media occidentală a difuzat imagini din satelit din Statele Unite care arătau reactorul distrus, hărți cu traseul norului radioactiv și informații potrivit cărora Iugoslavia trimisese avioane pentru a și evacua studenții din Kiev.”

Albania

În Albania, cea mai izolată țară comunistă, autoritățile au transmis oficial un plan de măsuri în data de 3 mai.