Confirmarea oficială a datei de naștere a lui Luis Carlos dos Santos, 15 februarie 1908, a produs o răsturnare de ierarhie în topul longevității mondiale, recordul fiind deținut până recent de britanica Ethel Catherham, în vârstă de 116 ani. Această descoperire istorică a fost posibilă datorită unor postări pe rețelele de socializare care au atras atenția organizației RankBrasil, un corespondent local al Guinness World Records. Reprezentanții instituției au demarat o verificare amănunțită în micul municipiu Eloi Mendes, confirmând autenticitatea certificatului de naștere, a permisului de muncă și a documentelor medicale ale bărbatului care a împlinit deja 118 ani.
Dincolo de vârsta sa venerabilă, Luis a doborât un record neobișnuit și în cadrul azilului unde locuiește de peste o jumătate de secol. Adus în instituție de un preot pe 10 septembrie 1971, fostul fermier a devenit persoana care a petrecut cel mai mult timp în acest centru. Deși nu are soție sau copii și își petrece majoritatea timpului în izolare, personalul medical subliniază că bărbatul nu suferă de singurătate, ci dimpotrivă, prețuiește liniștea profundă. Chiar dacă în prezent nu mai poate comunica verbal, Luis își păstrează o agilitate surprinzătoare, reușind să mănânce singur și să se deplaseze fără asistență, totul fără a urma vreun tratament medicamentos.
Tabieturile sale zilnice sfidează recomandările medicale convenționale și uimesc prin constanță. „Micuțul Luiz”, așa cum este alintat de îngrijitori, continuă să își ruleze manual propriile trabucuri și consumă cafea de trei ori pe zi, ultima porție fiind savurată întotdeauna la ora 19:30. Vitalitatea sa a fost testată inclusiv în timpul pandemiei de coronavirus, perioadă în care bătrânul nu s-a îmbolnăvit niciodată. Îngrijitorul său, José Edmilson, a povestit pentru televiziunea locală că Luiz a fost văzut adesea adunând pietre prin curtea azilului și că acesta păstrează un obicei bizar de somn, preferând să se odihnească noaptea stând în șezut. Mai mult, spiritul său independent rămâne neclintit, bătrânul refuzând adesea ajutorul celor din jur și manifestând, în schimb, o dorință constantă de a fi el cel care îi ajută pe ceilalți.
