Blestemul pământului

Animale din bătătură cu acte în regulă - sau, cum ar zice specialiştii, cu crotalierea la zi, norme de igienă europene pentru mulsul vacilor, accesare de fonduri europene. Ţăranul român şi cel bulgar, deveniţi brusc cetăţeni europeni, au aceleaşi dificultăţi: mai întâi, să priceapă limba nouă în care li se vorbeşte, mai apoi, să facă lucruri la care până acum nici cu gândul n-au gândit, dar acum e musai, că-s "standarde" impuse. Nişte standarde pe care şefii de la Bucureşti ori Sofia şi le-au asumat, dar ...deocamdată atât. Căci n-au respectat toate cerinţele, iar sancţiunile sunt iminente.

Aproximativ 25 la sută din cele peste 8 miliarde de euro pe care România trebuie să le primească de la UE pentru dezvoltare rurală în perioada 2007 - 2013 ar putea fi tăiate de Bruxelles pentru neîndeplinirea obligaţiilor la termen. Banii erau pentru infrastructură, acces la gaze şi canalizare în sate, iar pericolul pierderii fondurilor este
semnalat chiar de către ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remeş.

România nu a reuşit să respecte termenele impuse de Uniune pentru măsurarea terenurilor agricole, operaţiune necesară obţinerii subvenţiilor europene. Specialiştii nu au avut însă suficiente aparate cu care să măsoare cele 260 de mii de parcele înregistrate de agricultorii români. În plus, experţii care trebuie să facă măsurătorile nu au maşini corespunzătoare pentru deplasarea în teren.

Satele româneşti şi cele bulgăreşti au multe lucruri în comun: o populaţie îmbătrânită, cu studii medii şi venituri mici şi, în general, o agricultură de autoconsum.

Chiar dacă are un potenţial agricol imens, România - spre deosebire de Bulgaria - a devenit, în cei 17 ani de tranziţie, un importator masiv. Pepenii turceşti, căpşunile greceşti şi conservele de castraveţi, mazăre şi fasole din Republica Moldova nu mai reprezintă o noutate pentru magazinele din România.

Chiar şi produsele alimentare bulgăreşti, precum caşcavalul Rucăr şi brânza de oaie produse la Sofia, s-au impus pe piaţa românească în detrimentul celor autohtone. Calitate superioară, preţ mai mic.